Mă cheamă azi credința de la moarte,
Mă cheamă învierea din mormânt.
Mă strigă răsărit din întuneric,
Mă strigă Mântuirea din pământ.
Mă cheama El spre Soare și Lumină,
Mă cheamă Duhul înspre alte lumi.
Mă strigă fericirea din tristețe.
Mă strigă Pacea din mijloc de lupi.
Mă strigă liniștea de mult din criza vieții,
Mă cheamă Dumnezeu de pe pământ.
Mă caută continu, făr-oprire
Și eu parcă tot mai departe fug.
Și de atâta strigăt mă cutremur...
Se afișează postările cu eticheta versuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta versuri. Afișați toate postările
08 aprilie 2013
Pacea...
În mijlocul furtunii ce lovește,
Când barca mea se face numai scrum,
Când valul mă izbește spre pieire,
Dă-mi Doamne pacea Ta, să nu m-afund.
Când oamenii din jur mă cer la moarte,
Când mâinile sunt grele de pământ,
Când vin spre mine pietre de osândă,
Dă-mi pacea Ta, puternic să rămân.
Când nu mă simt iubit și vrut de oameni,
Când cei din jur mă judecă urât,
Când barca mea se face numai scrum,
Când valul mă izbește spre pieire,
Dă-mi Doamne pacea Ta, să nu m-afund.
Când oamenii din jur mă cer la moarte,
Când mâinile sunt grele de pământ,
Când vin spre mine pietre de osândă,
Dă-mi pacea Ta, puternic să rămân.
Când nu mă simt iubit și vrut de oameni,
Când cei din jur mă judecă urât,
11 martie 2013
Sã ne întoarcem iarãși înapoi...
Te rog, răstoarnã piatra la-oparte
Și cheamã-mã afarã din mormânt.
Cã m-am scârbit Doamne, de-atâta noapte,
De-atâta întuneric si pãmânt.
Te rog mai pune-un rãsãrit de soare
Și o`nviere Doamne, peste noi.
Cã sunt sãtulã de atâta moarte,
Crucificãri, batjocuri și noroi.
Și mai întinde-Ți Mâna înc-odatã...
Și cheamã-mã afarã din mormânt.
Cã m-am scârbit Doamne, de-atâta noapte,
De-atâta întuneric si pãmânt.
Te rog mai pune-un rãsãrit de soare
Și o`nviere Doamne, peste noi.
Cã sunt sãtulã de atâta moarte,
Crucificãri, batjocuri și noroi.
Și mai întinde-Ți Mâna înc-odatã...
08 iulie 2010
Mã-nec cu Soare
Când toți plâng din pricina norilor
și vântul îngheață toate inimile,
când stropii de lacrimi se prefac în fulgi
și toate rănile au sângele trădării închegeat pe-arginți
eu, mă-nec cu soare.
Când pământul se cutremură
și toate apele se năpustesc peste cămările inimii,
când toate visele se sparg
și speranțele se rup în cioburile nestrânse...
când sunt prea mulți ochi
dar dorințe prea puține de-a vedea Adevărul.
Când urechile sunt mii...
și vântul îngheață toate inimile,
când stropii de lacrimi se prefac în fulgi
și toate rănile au sângele trădării închegeat pe-arginți
eu, mă-nec cu soare.
Când pământul se cutremură
și toate apele se năpustesc peste cămările inimii,
când toate visele se sparg
și speranțele se rup în cioburile nestrânse...
când sunt prea mulți ochi
dar dorințe prea puține de-a vedea Adevărul.
Când urechile sunt mii...
16 ianuarie 2010
Iubirea Ta, Doamne... e ca o-ntoarcere Acasã!
Doamne,
de-aș știi cã mâine e soare
aș naște din mine sute de flori,
mi-aș pune pe aripi urme de stele
și-aș merge sã-ți scriu povestea în zbor.
Doamne,
de-aș știi că mâine e soare,
s-ar naște un cântec despre culori,
ți-aș desena iubirea-ntr-o floare
și zâmbetul veșnic, multicolor.
Doamne,
de-aș știi cã mâine e soare
aș naște din mine sute de flori,
mi-aș pune pe aripi urme de stele
și-aș merge sã-ți scriu povestea în zbor.
Doamne,
de-aș știi că mâine e soare,
s-ar naște un cântec despre culori,
ți-aș desena iubirea-ntr-o floare
și zâmbetul veșnic, multicolor.
Doamne,
de-aș știi cã mâine e soare
cu brațe deschise în lume-aș porni,
Ți-aș duce mireasma, vorbind de iertare
cu brațe deschise în lume-aș porni,
Ți-aș duce mireasma, vorbind de iertare
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)




