04 noiembrie 2009

Un Peniel al meu...

Acolo unde am văzut Faţa lui Dumnezeu...
Acelaş loc unde s-a luptat Iacov cu însuşi Atotputernicul.
Acolo unde numele lui a fost binecuvântat fiindcă nu a vrut să lase binecuvântarea să fugă odată cu revărsatul zorilor.
Acolo unde s-a născut poporul Lui, unde numele i-a fost schimbat din Iacov în Israel.
Acolo unde a început totul, cu o lupă crâncenă între om şi Dumnezeu, din care omul a ieşit înfrânt dar binecuvântat. Acolo, de unde a ieşit şchiopătând, dar fericit, fiindcă a văzut Faţa Domnului lui.
Într-un loc nu oarecare, ci unul unde s-a născut o istorie.
Începutul...
Acolo unde, pentru prima dată, omul a cerşit mila Dumnezeului Cerurilor...
Acolo...
la Peniel...
vin şi eu Tată,
să mă lupt, nu cu Tine...

13 septembrie 2009

Ziua Schimbării...

M-am îndepărtat de Tine...

În drumul meu prin pustie, presăram bucăți și miez de suflet până când a mai rămas doar o coajă din el, în mâna dreaptă, iar ulciorul bucuriei zăcea în mâna stângă gol. 
Vântul cânta în el.

Am crezut că voi găsi un loc, o oază... să mă umplii de Tine și apoi să îmi continui drumul indiferent, până la următoarea "umplere".
Dar nu observasem că pasul meu, primul, înafara Prezenței Tale a fost prima piatră la zidul care apoi, cu fiecare pas distanța, l-am construit eu singură între noi.

Au urmat zile în care mergeam paralel cu Tine, dar nu știam că Tu tot ce vrei de la mine defapt, e sa Te urmez, să mă las condusă de Tine!
... să calc pe urmele Tale!
Îmi întorceam din când în când privirea într-o parte și te vedeam acolo, lângă mine. Vedeam umbra Ta pe mâna mea dreaptă și credeam că sunt pe Drumul Bun, dar defapt eram pe-un drum al meu...

27 august 2009

Din Tars spre Ninive...

Am fost un laş, Doamne... când m-ai trimis, am luat bilet în partea opusă.
Am alergat spre Tars-ul comodităţii mele, departe de Ninive, de pericol.
Am pus în cântar dorinţa Ta şi cântărea mai mult confortul meu.

Ninive, unde Tu mă doreai, era presărat cu sandalele rupte ale celor care au mai încercat şi au rămas la jumătatea drumului...
Tars-ul meu însă, mirosea a smirnă şi clocoteau termele cu ape fierbinţi şi mirodenii.
De ce să merg tocmai acolo, de unde nimeni nu s-a mai întors întreg? 
De ce să-mi pierd inocenţa pe drumul prăfuit al cetăţii negre?

Timite-mă în Tars, spre acolo am biletul gratis. Cetatea mă cunoaşte, mă vrea, mă înţelege. Acolo am lăsat urme vrednice de laudă. Acolo e comoditatea mea. Acolo sunt acasă. Acolo vreau eu.
Dar nu acolo mă doreai Tu...

03 iunie 2009

Stâlp de foc...

Doamne, celui ce Te caută din toată inima, te lași găsit și în jurul slavei Tale se simte parfum de primăvară, chiar dacă sufletul respiră-n plină iarnă.
Să cadă ploaie și mântuire la fiecare "Isus", când te rostim!
... și mai mult ca orice să-mi fii un stâlp de foc!

Să-mi fii un stâlp de foc.
Pentru atunci când mă orbesc strălucirile false ale altor dumnezei, Tu să-mi inunzi inima și ochii de Lumină.
Pentru atunci când se coboară noaptea groasă, să-mi conduci calea.
Pentru atunci când cei răi vor tânji să mă doboare, Tu să le mistuiești gândurile care ucid.
Pentru atunci când frigul străpunge oasele, Tu să îmi încălzești ființa.
Să-mi fii un stâlp de foc, când pustia pare de neînvins, ca să-mi călăuzești pașii pe Cărarea Dreaptă!...
Să-mi fii Foc!
Un foc care nu mistuie, dar curăță.
Un foc purtător de liniște...

16 mai 2009

Visez

Visez.
Defapt azi, toată ziua am suspinat după vise.
 
Visez o lume...
un anotimp,
o stea,
o poartă.
O răsărire,
un Leu,
trăiri blânde și cai albi.
 
Orașe cu fântâni de iubire,
oglinzi reflectând inimi curate.
Mâini unite,
soare african,
un Zid al Plângerii,
copii...

17 martie 2009

Să străbatem ziua împreună...



Loveste-mă, zdrobește-mă, 
frânge-mă și șterge-mă... 
ca apoi să mă reconstruiești... 
să mă cladești în rana cuielor din Palme.

Să-mi fac rădăcina în inima Ta 
ca să nu mă mai poată smulge 
nimeni de la Tine!

Sunt aici... vino Doamne, 
să străbatem ziua împreună.


L.T.C.

09 martie 2009

Un 9 Martie cu Tine...

Lasă-mă să respir iubirea. 
Acea iubire care doar Cerul o poate naște!
Lasă-mă să mă bucur de păpădiile primăverii. 
Acele păpădii care aduc puf de fericire!
Lasă-mă să-mi port bucuroasă ochelarii. 
Acei ochelari cu care îmi pare mult mai aproape Cerul!
Lasă-mă să ascult cum crește iarba. 
Acele fire, primele care renasc după o iarnă înghețată!
Lasă-mă, întinsă pe pământul încă rece, să privesc cum trec norii. 
Un maraton între bureții albi!
Lasă-mă să râd. 
Să răsune împrejurimile de râsul meu și al tău, dacă vrei să râzi cu mine!
Lasă-mă să plâng. 
Un plâns uscat pentru un anotimp pe moarte.
Lasă-mă să privesc atentă, fără să vorbesc. 
Uneori fără cuvinte poți înțelege ce se întâmplă și privind acum, înțeleg că totul revine la viață.
Lasă-mă să simt cum pâlpâie licăriri de renașteri în copaci, în soare, în fluturi, în petale. Lasă-mă să mă bucur de ceea ce azi, El mi-a oferit!...