04 noiembrie 2009

Un Peniel al meu...

Acolo unde am văzut Faţa lui Dumnezeu...
Acelaş loc unde s-a luptat Iacov cu însuşi Atotputernicul.
Acolo unde numele lui a fost binecuvântat fiindcă nu a vrut să lase binecuvântarea să fugă odată cu revărsatul zorilor.
Acolo unde s-a născut poporul Lui, unde numele i-a fost schimbat din Iacov în Israel.
Acolo unde a început totul, cu o lupă crâncenă între om şi Dumnezeu, din care omul a ieşit înfrânt dar binecuvântat. Acolo, de unde a ieşit şchiopătând, dar fericit, fiindcă a văzut Faţa Domnului lui.
Într-un loc nu oarecare, ci unul unde s-a născut o istorie.
Începutul...
Acolo unde, pentru prima dată, omul a cerşit mila Dumnezeului Cerurilor...
Acolo...
la Peniel...
vin şi eu Tată,
să mă lupt, nu cu Tine...

13 septembrie 2009

Ziua Schimbării...

M-am îndepărtat de Tine...

În drumul meu prin pustie, presăram bucăți și miez de suflet până când a mai rămas doar o coajă din el, în mâna dreaptă, iar ulciorul bucuriei zăcea în mâna stângă gol. 
Vântul cânta în el.

Am crezut că voi găsi un loc, o oază... să mă umplii de Tine și apoi să îmi continui drumul indiferent, până la următoarea "umplere".
Dar nu observasem că pasul meu, primul, înafara Prezenței Tale a fost prima piatră la zidul care apoi, cu fiecare pas distanța, l-am construit eu singură între noi.

Au urmat zile în care mergeam paralel cu Tine, dar nu știam că Tu tot ce vrei de la mine defapt, e sa Te urmez, să mă las condusă de Tine!
... să calc pe urmele Tale!
Îmi întorceam din când în când privirea într-o parte și te vedeam acolo, lângă mine. Vedeam umbra Ta pe mâna mea dreaptă și credeam că sunt pe Drumul Bun, dar defapt eram pe-un drum al meu...

12 septembrie 2009

Toamnă în "Babel"

Azi, mai mult ca niciodată, am ieşit pe străzile oraşului palid, să-mi plimb sufletul şi visele.

Azi, într-o zi oarecare pentru unii, am simţit strălucind diferit soarele, iar Cerul, privind tainic spre oameni, l-am simţit mai vecin ca niciodată.
Azi, mi-am agăţat aparatul de fotografiat şi-am ieşit pe străzile înguste.
Am întâlnit păsări grăbite, oameni alergând, câţiva copii plângând şi flori uscate.
Pasul grăbit străbătea alei.
Mi-am atârnat privirea de petalele uscate ale unei flori. Părea atât de tristă floarea.
Vecin cu ea, cu spini scăldaţi în rouă, un trandafir căruia nu am reuşit să-i aflu culoarea, spunea "adio" ultimei petale cenuşii.

Ce bine se aseamănă azi lumea cu durerea florii, cu petala de trandafir uscată, cu lacrima ei.
Ce bine ne definesc clădirile şi arhitectura "modernă".
Am ignorat lumea oferită de Dumnezeu şi ne-am construit noi, alta proprie, adăugând zi de zi la zidul cetăţii o piatră de lacrimi, alta de paie, o piatră de cenuşă, alta de noroi. Am sprijinit tavanul de coloane de scrum şi am construit astfel Eternul nostru Babel!

03 septembrie 2009

Ascunsă în Tine

Ia-mi sufletul şi atârnă-l la soare.

Agaţă-mi inima, în piept, la haina trecătorului.
Împodobeşte cu un ochi al meu, bradul de Crăciun din centrul oraşului, ca să poţi veghea prin el fiecare suflet ce păşeste prin faţa lui,
iar celălalt dăruieşte-l unui orb, să-i fie ochiul meu tovarăş ochiului lui singuratic.


ELOHIM, ofer mâna mea dreaptă ca ajutor în Marea Ta Lucrare de rezidire a inimilor,
iar cu mâna ce-mi rămâne, îmbracă fiecare copil singuratic, ce pribegeşte noaptea pe străzi.


IAHVE, foloseşte piciorul meu pentru a-l dărui unui tânăr care, dacă ar putea alerga pe piciorul lui şi piciorul meu, ar schimba lumea, vestindu-Te,
iar piciorul ce-mi rămâne, să alerge mereu la dreptate şi înţelepciune pentru a ajuta pe cei lipsiţi, pentru a ridica pe cei dărâmaţi.

30 august 2009

Mărturisesc : ... Urăsc !

Uneori aş vrea să spun că urăsc.
Urăsc felul în care mişună maşinile pe străzile poluate.
Urăsc pereţii plini de cuvinte vulgare şi geamurile sparte de mâinile unui trup cu gânduri murdare...
urăsc zâmbetele false..
urăsc minciuna...
violenţa...
privirile trufaşe..
urăsc ura!

Urăsc cu toată dragostea, fariseii îmbrăcaţi în costume elegante, ce duminică de duminică ocupă scaunele din biserică.
Urăsc cu şi o mai mare iubire, oamenii cu vocabularul puţin dezvoltat (vulgar).
Urăsc atât de adânc, în iubire, toţi afaceriştii egoişti care lovesc din coate în toate părţile și care atunci când este nevoie de ajutorul lor, ei îţi răspund cu faţa "sfinţită", (un stil de posomorâre), că înţeleg situaţia, dar tocmai s-au gândit să investească în terenul de pe vârful dealului de lângă oraș.
Urăsc cu toată dragostea acele personaje ciudate, care stau mereu într-un colţ, tăcute, la prima vedere inofensive, dar care defapt acumulează informaţii pentru coacerea celor mai stânjenitoare bârfe... şi unii au un talent de ne-egalat.

27 august 2009

Din Tars spre Ninive...

Am fost un laş, Doamne... când m-ai trimis, am luat bilet în partea opusă.
Am alergat spre Tars-ul comodităţii mele, departe de Ninive, de pericol.
Am pus în cântar dorinţa Ta şi cântărea mai mult confortul meu.

Ninive, unde Tu mă doreai, era presărat cu sandalele rupte ale celor care au mai încercat şi au rămas la jumătatea drumului...
Tars-ul meu însă, mirosea a smirnă şi clocoteau termele cu ape fierbinţi şi mirodenii.
De ce să merg tocmai acolo, de unde nimeni nu s-a mai întors întreg? 
De ce să-mi pierd inocenţa pe drumul prăfuit al cetăţii negre?

Timite-mă în Tars, spre acolo am biletul gratis. Cetatea mă cunoaşte, mă vrea, mă înţelege. Acolo am lăsat urme vrednice de laudă. Acolo e comoditatea mea. Acolo sunt acasă. Acolo vreau eu.
Dar nu acolo mă doreai Tu...

03 iunie 2009

Stâlp de foc...

Doamne, celui ce Te caută din toată inima, te lași găsit și în jurul slavei Tale se simte parfum de primăvară, chiar dacă sufletul respiră-n plină iarnă.
Să cadă ploaie și mântuire la fiecare "Isus", când te rostim!
... și mai mult ca orice să-mi fii un stâlp de foc!

Să-mi fii un stâlp de foc.
Pentru atunci când mă orbesc strălucirile false ale altor dumnezei, Tu să-mi inunzi inima și ochii de Lumină.
Pentru atunci când se coboară noaptea groasă, să-mi conduci calea.
Pentru atunci când cei răi vor tânji să mă doboare, Tu să le mistuiești gândurile care ucid.
Pentru atunci când frigul străpunge oasele, Tu să îmi încălzești ființa.
Să-mi fii un stâlp de foc, când pustia pare de neînvins, ca să-mi călăuzești pașii pe Cărarea Dreaptă!...
Să-mi fii Foc!
Un foc care nu mistuie, dar curăță.
Un foc purtător de liniște...

16 mai 2009

Visez

Visez.
Defapt azi, toată ziua am suspinat după vise.
 
Visez o lume...
un anotimp,
o stea,
o poartă.
O răsărire,
un Leu,
trăiri blânde și cai albi.
 
Orașe cu fântâni de iubire,
oglinzi reflectând inimi curate.
Mâini unite,
soare african,
un Zid al Plângerii,
copii...

17 martie 2009

Să străbatem ziua împreună...



Loveste-mă, zdrobește-mă, 
frânge-mă și șterge-mă... 
ca apoi să mă reconstruiești... 
să mă cladești în rana cuielor din Palme.

Să-mi fac rădăcina în inima Ta 
ca să nu mă mai poată smulge 
nimeni de la Tine!

Sunt aici... vino Doamne, 
să străbatem ziua împreună.


L.T.C.

09 martie 2009

Un 9 Martie cu Tine...

Lasă-mă să respir iubirea. 
Acea iubire care doar Cerul o poate naște!
Lasă-mă să mă bucur de păpădiile primăverii. 
Acele păpădii care aduc puf de fericire!
Lasă-mă să-mi port bucuroasă ochelarii. 
Acei ochelari cu care îmi pare mult mai aproape Cerul!
Lasă-mă să ascult cum crește iarba. 
Acele fire, primele care renasc după o iarnă înghețată!
Lasă-mă, întinsă pe pământul încă rece, să privesc cum trec norii. 
Un maraton între bureții albi!
Lasă-mă să râd. 
Să răsune împrejurimile de râsul meu și al tău, dacă vrei să râzi cu mine!
Lasă-mă să plâng. 
Un plâns uscat pentru un anotimp pe moarte.
Lasă-mă să privesc atentă, fără să vorbesc. 
Uneori fără cuvinte poți înțelege ce se întâmplă și privind acum, înțeleg că totul revine la viață.
Lasă-mă să simt cum pâlpâie licăriri de renașteri în copaci, în soare, în fluturi, în petale. Lasă-mă să mă bucur de ceea ce azi, El mi-a oferit!...