sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Noaptea neagra

La poarta apar mici demoni cersind o bomboana.
Afara, strazile sunt presarate de falfait de lumanari cu zambet diabolic...
Printre rasete si strigate se-aud din cand in cand si scancete. Ma-nfior, dar nu stiu daca sa le iau in seama sau sa le ignor.
Venind spre casa, am tresarit de cateva ori, la privirile machiate ale oamenilor, care totusi, pareau prea reale uneori. Am inceput sa adun frunze de pe jos, in speranta ca voi putea evita cosmarele din jurul meu.
Asa, cumva cumva am ajuns acasa, cu un brat de frunze galbene. Le-am infundat in borcane mari de sticla, si le-am insirat pe scari si-n micul hol. Atmosfera era placuta si temerile parca uitate. M-am intins pe canapea, si-am atipit rapid, in tropot de stropi usori de ploaie.
La usa bate cineva.
 Afara era deja bezna. Nici luna nu-ndraznea sa lumineze mult.
Am intrebat cine e, dar n-am primit raspuns. Bataia se repeta, sigura si dura. Deschid.
In fata mea, trei pusti cu chip de drac dar trasaturi angelice, stateau cu mainile intinse, de parc-ar vrea sa-mi fure sufletul. In spatele lor, o femeie inalta, imbracata in vrajitoare urata, imi zambeste stirb, si-nteleg ca-i joc. Nu i-am zambit. In schimb m-au napadit lacrimile si toate tristetile din lume...
Le-am spus ca nu am dulciuri, dar am frunze.
Micii dracusori m-au privit nedumeriti. Femeii i-a pierit zambetul.
Ce vina am daca nu cred in astfel de-obiceiuri?
Mi-am amintit ca stau patru rodii-n cosul gol de fructe.
Le-am luat repede, si-am alergat pe scari, sa-i ajung din urma. Micutii m-au privit ciudat, dar in timp ce le-asezam in mana rodia coapta, le-am explicat taina cadoului meu.
 - "De-acum fiecare are-n palma o inima de inger. Sa o tineti aproape de inima voastra, undeva in buzunar, in noaptea asta, si-atunci cand va va fi frica sa o strangeti puternic la piept, iar cu ochii inchisi sa soptiti o ruga."
Privirile lor mari erau pline de multumire si incantare pentru magia ce-o detineau acum in maini.
Am ramas acolo, pe scarile reci, privindu-i cum pleaca, vegheati de silueta aceea ascutita de femeie ciudata. Ea nu a rostit nici un cuvant.
Si asa, stand acolo, nu mi-am dat seama ca-n graba mea de-ai prinde pe copii din urma, am lovit borcanul mare plin de frunze... si-acum toate adiau in aer, parca incercand s-acopere in urma lor toate fricile, blestemele si fantomele-n`ntunericului.
Am adormit cu gandul la ochii aceia mici si copilarosi, ce-ncercau, fara a sti, sa-nvoace mortii...

Dimineata, printre miros de castane prajite si bruma, am ajuns la munca.
In casa era liniste si inca toti dormeau.
M-am aplecat peste micutul adormit, sa-l sarut pe frunte, si-ntre manutele lui statea strans o rodie...

duminică, 6 octombrie 2013

Cu o canã de ceai

Sã stii cã întotdeauna am sã pregãtesc o canã în plus de ceai, pentru când Te vei întoarce.
Am sã tin usa mereu deschisã, dacã ai vrea cumva sã intri.
Am sã-mi las fereastra largã, dacã vrei, sa mã strigi dintre nori.

Sã stii cã-mi voi scutura toate frunzele si-mi voi sterge toti stropii ploilor de pe ochi,
Sã-mi întâlnesti sufletul zâmbind când vei intra în casã.
Am sã iubesc... am sã iubesc chiar de-as avea sufletul rupt, sfâsiat si cãlcat în picioare.
Cã oricum îl vei vindeca Tu la întoarcere, de toate...

Sã stii cã voi iubi singurãtatea asta apãsãtoare, o voi iubi ca pe-o comoarã.
Si am sã trãiesc cu asteptarea reîntâlnirii noastre, acea asteptare înecatã în bratele Tale.

Sã stii cã întotdeauna voi cãuta sã-mi fac prieteni pe cei slabi si loviti,
pe cei prinsi si legati, pe cei respinsi sau goi de bogãtii firesti.
Pentru cã asa mi te fac prieten pe Tine.

Sã stii cã voi astepta în groapa leilor, pânã vei decide Tu sã mã ridici de-acolo
Si nu voi cârti. Voi încerca sã vãd paharul mereu pe jumãtate plin.
Am sã merg înainte de mânã cu Adevãrul, pregãtitã sã sufãr împreunã cu el de-i nevoie.
Dar nu îmi voi murdãri cugetul si mâinile împreunã cu cei ce vor sa-Ti fure slava.
...
... Si te voi iubi, asa cum te iubesc si azi, mereu cu sufletul sus si inima-n Soare.
Si te voi astepta... sã stii. Pe masã cu o canã aburândã de ceai...
Pentru când Te vei întoarce!

miercuri, 2 octombrie 2013

S-aprinzi Lumina

E întunericul ce-nghite vise
si întunericul ce sfarmã flori...
e întunericul ce-ngheatã orice suflet
si întunericul ce-aduce cu´el fiori...

E ploaia rece de toamnã târzie
ce te cutremurã adânc, adeseori...
sunt stropii plini de lacrimile celor
ce-au fost cândva mari anonimi eroi...

S-aprinzi Lumina Ta...
sã ne-ncãlzeascã si întunericul 
si ploile târzii...
Sã ne dezghete la sfârsit de lume
Acum... cât încã nu e prea târziu.


marți, 4 iunie 2013

Lectia Oceanului

L. - Buna dimineata Ocean!
O. - Buna dimineata strainule. Ce vise te-au adus aici?
L. - Stii? Mi-e dor de Cer... un dor nebun, ce nu-mi explic.
O. - A, inteleg. Nu-i ceva nou. Au mai venit cativa cu-acelasi dor, crezand ca aici se contopesc cerurile cu apele mele albastre. Dar de-aici mai este cale de batut.
L. - Si-atunci cum se-odihneste dorul?
O. - Intinde-ti visele si trupul pe bratele mele albe. Nisipul te va dezlipi de amorteala lumii. Apoi lasa-ti ochii sa se-nece in Albastru. Eu voi ajunge la o intelegere cu vantul sa-mprastie norii.
L. - Atat de simplu? Doar sa-mi astern ochii pe Cer?
O. - Simplu nu e straina mea. Ochii, ca sa simta Cerul, trebuie rastigniti de El!
Rastigniti atat de puternic si adanc, incat sa nu-si mai aminteasca alte imagini decat imaginea Iubirii Lui picurand a viata.


luni, 8 aprilie 2013

De m-as opri...

Ma cheama azi credinta de la moarte,
Ma cheama invierea din mormant.
Ma striga rasarit din intuneric,
Ma striga Mantuirea din pamant.

Ma cheama El spre Soare si Lumina,
Ma cheama Duhul inspre alte lumi.
Ma striga fericirea din tristete.
Ma striga Pacea din mijloc de lupi.

Ma striga linistea de mult din criza vietii,
Ma cheama Dumnezeu de pe pamant.
Ma cauta continu, far-oprire
Si eu parca tot mai departe fug.

Si de atata strigat ma cutremur,
Si simt cum dorul creste-n El arzand.
De-atata cautare ma impiedic,
Si parca m-as opri de-atata plans.

Ma tulbur de atata´ndepartare
Ce-am pus-o intre min´si Dumnezeu.
Dar mult mai mult ma tulbura iubirea
Prin care ne-obosit ma cauta El.

De m-as opri... de m-as opri o clipa
L-as astepta pe Dumnezeu plangand:
- De ce atata jertfa? Nu-i risipa?
Ciudat... ca stiu raspunsul... si e "NU".


7.aprilie.2013
L.T.

Pacea

In mijlocul furtunii ce loveste,
Cand barca mea se face numai scrum,
Cand valul ma izbeste spre pieire,
Da-mi Doamne pacea Ta, sa nu m-afund.

Cand oamenii din jur ma cer la moarte,
Cand mainile sunt grele de pamant,
Cand vin spre mine pietre de osanda,
Da-mi pacea Ta, puternic sa raman.

Cand nu ma simt iubit si vrut de oameni,
Cand cei din jur ma judeca urat,
Cand nu-mi mai stiu nici locul meu sub soare,
Da-mi pacea Ta, si-n Tine sa m-ascund.

Sa nu-mi mai planga sufletul de sete,
Nici de tradarea celor dragi din jur.
Sa nu mai fac din lume-un loc spre stele,
Sa nu mai cred in ce-i firesc ca-i bun.

Da-mi pacea Ta, sa trec peste dispreturi,
Sa trec cu pacea Ta peste furtuni.
Si in final, din Pace si Iubire
Sa fac un steag, sa-l flutur peste lumi...

7.aprilie.2013
L.T.

duminică, 31 martie 2013

Sã moarã

Sã moarã, Doamne
toate gândurile rele
Si sã ucidem vorbe...
Nu s-omorâm cu ele.

Sã moarã toatã ura
Si bârfa si mândria.
Chiar de rãmânem goi...
Sã fie armonia.

Sã moarã, Doamne firea
în care crestem zilnic,
Si nascã umilinta
gestul înfrãtirii.

Sã moarã toatã ciuda,
invidia si frica.
Sã nu mai fie nasuri în aer...
din nimica.

Sã judecãm doar fapta
ce-o facem noi, si-atât.
Sã moarã condamnarea
spre fratii nosti`, din jur.

Sã ne smerim ca Tine.
Nu doar de ochii lumii.
Sã nu dãm mâna doar
ca sã obtinem premii.

Sã moarã, Doamne, gesturi
fãcute cu`interese,
Si sã învie-n noi
Rusalii si miresme.

Sã nu ne vindem ieftin
pentru un blid de linte,
când Tu ne-oferi în schimb
Pretioasã Nemurire.

31.martie.2013
L.T.

joi, 28 martie 2013

Misiunea Bisericii


Cu simtul umorului bine dezvoltat, cu ideile clare si fara teama de a le exprima, batranelul acesta, considerat de unii drept trimisul lui Dumnezeu pe pamant, a stiut inca din prima zi sa lase lucrurile clare in ce priveste misiunea lui. A stiut castiga respectul tuturor prin zambet si fapte... mai ales fapte.
 Nu stiu daca in viitorul apropiat se va lasa influentat de lumea aceasta mediocra si murdara... nu stiu daca-si va sacrifica idealurile doar ca sa multumeasca politicienii si conducatorii puternici a Europei... nu stiu daca va trece cu vederea sau va schimba legile religioase... nu stiu daca va arunca cu piatra si-apoi va ascunde mana... nu stiu daca in el se afla un Toma sau un Iuda...
Ce cred, cred ca este cu adevarat un trimis de Sus pentru a aduce o schimbare, pentru a da curaj celor care plang de multa vreme in ascuns... cred ca alegerea lui a surprins pe toata lumea si persoana lui va surprinde lumea.
Se axeaza pe Hristos, si asta spune multe... sau spune totul.
Il urmaresc de cand a fost numit Papã, ii citesc cu atentie discursurile si analizez ideile. Si imi place. Imi place atat de mult incat cred cu toata puterea ca daca majoritatea conducatorilor si liderilor spirituali ar gandi astfel, lumea ar deveni un loc mai bun.
Discursul lui Jorge Mario Bergoglio în faţa conclavului cardinalilor înainte de a fi ales papă câteva zile mai târziu a fost făcut public, cu acordul papei Francisc, de către cardinalul Jaime Ortega, arhiepiscop de Havana.
"1. Evanghelizarea presupune zelul apostolic. Evanghelizarea presupune pentru Biserică îndrăzneala de a ieşi din ea însăşi. Biserica este chemată să iasă din ea însăşi pentru a merge către periferii, nu doar cele geografice, ci şi periferiile existenţiale: cele ale misterului păcatului, cele ale durerii, cele ale nedreptăţii, cele ale ignoranţei şi ale absenţei religioase, cele ale gândirii, cele ale tuturor suferinţelor.
2. Când Biserica nu iese din ea însăşi pentru evanghelizare, ea devine "autoreferentă" şi atunci se îmbolnăveşte. Relele care, de-a lungul timpului, au afectat instituţiile religioase au rădăcinile în autoreferinţă, un fel de narcisism teologic.
În Apocalipsă, Isus spune că este la poartă şi cheamă. Evident, textul se referă la cei pe care îi cheamă din exterior pentru a intra... Însă eu cred că de fiecare dată Isus bate dinăuntru pentru ca noi să îl lăsăm să iasă. Biserica autoreferentă îl poartă pe Isus Hristos în interior şi nu îl lasă să iasă.
3. Biserica, când este autorefentă, fără a-şi da seama, crede că îşi menţine propria lumină. Ea încetează să mai fie "mysterium lunae" şi dă naştere acestui rău atât de grav care este spiritualitatea lumească (conform Lubac - Henri de Lubac, cardinal iezuit francez 1896-1991, n.r. - cel mai mare rău care i se poate petrece Bisericii). Înseamnă a trăi pentru a aduce glorie unuia sau altuia.
Pentru a simplifica, există două imagini ale Bisericii: Biserica evanghelizatoare care iese din ea însăşi, "Dei verbum religiose audiens et fidenter proclamans", sau Biserica lumească care trăieşte în ea însăşi, din ea însăşi şi pentru ea însăşi.

Papa Francisc

Scrisoare pentru Geraldine


O scrisoare demna de citit, demna de luat aminte si demna de iubit. Va las pe voi sa aflati cine sunt personajele principale, si nu uitati... scrisoarea este cat se poate de reala.
“Fetita mea!
Acum este noapte. Noaptea de Craciun. Toti soldatii inarmati din mica mea cetate au adormit. Fratele tau si sora ta dorm. Chiar si mama ta doarme. Aproape ca nu am trezit puisorii adormiti, cand m-am pornit in camera asta semi luminata. Cat esti de departe de mine! Si sa orbesc daca nu vad imaginea ta in fata ochilor mei tot timpul. Portretul tau sta aici pe masa si aici, in inima mea. Dar unde esti tu? Acolo, in Parisul de poveste, dansezi pe mareata scena teatrala de pe Champs-Élysées. Stiu asta prea bine si totusi mi se pare ca aud pasii tai in linistea noptii, vad ochii tai, care stralucesc ca stelele pe cerul de iarna.
Aud cum interpretezi in spectacolul de Craciun rolul frumoasei persiene inrobita de hanul tatar. Fii o frumoasa si danseaza! Fii o stea si straluceste! Dar daca extazul si multumirile publicului te vor imbata, daca mireasma florilor te vor ameti, aseaza-te in colt si citeste scrisoarea mea, asculta-ti glasul inimii. Sunt tatal tau, Geraldine! Eu, Charlie, Charlie Chaplin! Stii tu, oare cate nopti am stat langa patul tau cand erai mica si iti povesteam basme despre frumoasa adormita, despre dragonul care nu doarme niciodata? Si cand somnul imi biruia ochii batrani radeam de el si ii ziceam: “Pleaca! Somnul meu e tesut din visurile fiicei mele!”
Ti-am vazut visurile, Geraldine, ti-am vazut viitorul, ziua ta de azi. Am vazut o fata dansand pe scena, o zana alunecand pe cer. Auzeam cum  vorbea publicul: “Vedeti fata aceasta? Este fiica unui bufon batran. Mai tineti minte? Il chema Charlie.” Da, eu sunt Charlie! Sunt acel bufon batran! Astazi este randul tau. Danseaza! Eu am dansat in pantaloni rupti, largi, dar tu dansezi in costum de matase de printesa. Aceste dansuri si furtuna de aplauze te vor inalta la cer. Zboara! Zboara acolo! Dar coboara si pe pamant! Trebuie sa vezi viata oamenilor, viata dansatorilor de pe strada, care danseaza tremurand de frig si de foame. Eu am fost ca ei, Geraldine. In acele nopti magice cand tu adormeai leganata de povestile mele, eu stateam treaz.
Ma uitam la fata ta, ascultam bataile inimii tale si ma intrebam: “Charlie, oare acest pisicut intr-o zi te va recunoaste?” Nu mai stii, Geraldine. Multe povesti ti-am spus in acele nopti indepartate, dar poveste mea – niciodata. Dar ea este interesanta. Este despre bufonul flamand, care canta si dansa in cartierele sarace ale Londrei si pe urma strangea pentru binefaceri. Iata-o, povestea mea! Am cunoscut si foamea si ce inseamna sa nu ai un acoperis deasupra capului. Mai mult decat atat, am simtit durerea umilitoare a mascariciului hoinar, in pieptul caruia se framanta un ocean de mandrie; si aceasta mandrie era ranita dureros de monedele aruncate. Si totusi sunt viu, asa ca sa lasam asta.
Mai bine sa vorbim despre tine. Dupa numele tau – Geraldine – urmeaza familia mea – Chaplin. Cu aceasta familie, mai bine de 40 de ani am amuzat oamenii. Dar eu am plans mai mult decat au ras ei. Geraldine, in lumea in care traiesti, exista nu numai dansuri si muzica! La miezul noptii, cand iesi din sala imensa, poti sa uiti de admiratorii bogati, dar nu uita sa intrebi de soferul taxiului, care te va duce acasa, de sotia sa. Si daca este insarcinata si nu au bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i niste bani in buzunar. Am dat ordin la banca sa-ti plateasca aceste cheltuieli. Dar celorlalti plateste-le exact cat le datorezi. Din cand in cand mergi cu metroul sau cu autobuzul, mergi pe jos si cunoaste orasul.
Priveste mai atent la oameni! Uita-te la vaduve si copii orfani. Macar o data pe zi vorbeste-ti asa: “Sunt la fel ca ei”. Da, esti una cu ei, fetita mea! Mai mult decat atat. Arta, inainte sa dea aripi omului, ca el sa zboare in sus, ii rupe picioarele. Si daca va veni ziua cand te vei simti mai presus decat publicul, paraseste scena imediat. Cu primul taxi mergi prin periferiile Parisului. Il stiu foarte bine! Acolo vei vedea multe dansatoare ca tine, poate chiar mai frumoase, mai gratioase, cu mai multa mandrie. Acolo nu va fi nici urma de reflectoarele orbitoare ale teatrului tau. Reflector pentru dansele este luna.
Uita-te bine! Nu danseaza ele mai bine decat tine? Recunoaste, fetita mea! Intotdeauna se va gasi acela care danseaza, joaca mai bine decat tine! Si tine minte: in familia lui Charlie nu a fost nici unul care sa fi certat soferul de taxi sau sa rada de saracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, iar tu vei trai. Vreau ca tu niciodata sa nu stii ce e aceea saracie. Cu aceasta scrisoare iti trimit o carte de cecuri, pentru ca tu sa poti cheltui cat iti doresti. Dar cand vei cheltui doi franci sa nu uiti ca al treilea nu e al tau. El trebuie sa ii apartina unui necunoscut care are nevoie de dansul. Iar tu vei gasi repede unul. Trebuie numai sa vrei sa-i vezi pe acesti saraci necunoscuti si ii vei intalni oriunde. Vorbesc cu tine despre bani, deoarece le-am cunoscut puterea demonica. Am petrecut foarte mult timp la circ si tot timpul imi faceam griji pentru echilibristi.
Si trebuie sa-ti spun ca oamenii cad cel mai des pe pamantul tare, mai des decat echilibristii de pe sarma. Poate la vreo petrecere selecta te va orbi stralucirea vreunui diamant. In acel moment el va deveni acea sarma periculoasa si caderea este inevitabila. Poate, intr-o buna zi, o sa te cucereasca chipul frumos al unui print. In acea zi vei deveni un echilibrist lipsit de experienta, iar acestia cad de fiecare data. Nu iti vinde inima pentru aur si bijuterii. Afla ca cel mai mare diamant este soarele. Din fericire el straluceste pentru toti. Cand va veni vremea si te vei indragosti, iubeste acea persoana din toata inima. I-am spus mamei tale sa-ti scrie despre asta. Ea intelege dragostea mai mult decat mine si e mai bine ca ea sa discute despre acest lucru cu tine. Munca iti este grea, stiu asta.
Corpul iti este acoperit de o bucata de matase. Pentru arta poti sa apari pe scena si dezbracat, dar sa te intorci de acolo trebuie nu numai sa fii imbracat, dar si mai curat. Sunt batran si poate, cuvintele mele suna amuzant. Dar, dupa mine, trupul tau dezgolit trebuie sa apartina numai celui care iti iubeste sufletul dezgolit. Nu este grav, daca parerea ta in aceasta privinta este veche de zece ani, adica apartine timpului trecut. Nu-ti fie frica, acesti zece ani nu te vor imbatrani. Dar oricum nu ar fi, vreau ca tu sa fii ultimul om care va deveni locuitor al insulei goilor. Stiu ca tatii si copiii duc o lupta vesnica. Lupta cu mine, cu gandurile mele, fetita mea! Nu iubesc copiii ascultatori. Si cum nu au cazut lacrimi din ochii mei pe aceasta scrisoare, vreau sa cred, ca aceasta noapte de Craciun este noaptea minunilor.
Imi doresc sa se intample o minune si tu sa intelegi cu adevarat ce am vrut sa-ti spun. Charlie a imbatranit, Geraldine. Mai devreme sau mai tarziu in loc de rochia alba de scena va trebui sa imbraci vesminte de doliu ca sa vii la mormantul meu. Acum nu vreau sa te intristez. Dar din vreme in vreme uita-te in oglinda – acolo vei vedea trasaturile mele. In venele tale curge sangele meu. Chiar si atunci cand sangele se va opri in vasele mele, vreau ca tu sa nu il uiti pe tatal tau. Nu am fost un inger, dar intotdeauna am incercat sa fiu om. Incearca si tu.
Te sarut, Geraldine.
Al tau, Charlie
Decembrie 1965”

luni, 25 martie 2013

Intrarea în Ierusalim

Templul din Capernaum nu mai era amenintat de omul cu duh necurat.
De când El îl eliberase .

Soacra lui Petru se bucura de soare, în timp ce de pe banca din apropierea mãrii îsi privea nepotii jucându-se. Nu demult zãcea pe pat bolnavã, când El a prins-o de mânã si fãrã nici o explicatie s-a vindecat. Acum trãieste bãtrânetea care n-a visat-o.

Paznicul de la casa bogatului a fost leprosul de care El s-a atins când l-a întâmpinat pe strãzile Galileii. Acum crede în minuni.

Casa cu gaurã în acoperis a rãmas ca un monument, strãpunsã zilnic de razele soarelui, sus pe deal. Toti cunosc minunea petrecutã în ea cand El i-a spus slãbãnogului sã se ridice, sã-si i-a patul si sã umble. De-atunci slãbãnogul vindecat se plimbã diminetile pe strãzile cetãtii, bucurându-se de fiecare ciripit de pasãre, de fiecare copil alergând si de fiecare piatrã ce-i loveste usor piciorul. Simte.

Croitorul de la coltul strãzii are de câteva zile un ucenic cunoscut în tinut. Nu demult era omul cu mâna uscatã, însã de când a fost vindecat pasiunile si principiile lui s-au schimbat. Trãieste altfel.

Dacã ajungi în tinutul Gadar, lângã mare, poti gãsi o piatrã în stãncã, pe care scrie un nume. Este numele pitarului din Decapole. Un fost îndrãcit, eliberat de El. Acum stie ce-nseamnã Pâinea Vietii.

Iair, unul din fruntasii sinagogii nu-si poate opri lacrimile atunci când vorbeste despre fetita lui. Când o priveste jucându-se în prag, inima îi este plinã de bucurie. În urmã cu câteva zile era cuprins de frica mortii cã a pierdut-o. Acum stie cine poate aduce mortii înapoi. Singurul.

Femeia care merge în fiecare dimineatã la fântânã, are si ea o minune ce-o urmãreste. Au fost 12 ani de chin, rusine, izolare si cheltuieli. Încã plânge de fericire când îsi aminteste cum o simplã atingere a fost suficientã pentru a primi vindecare de la El. Acum are credintã.

Oriunde ai cãuta ai întâlni minuni.
Înmultirea pâinilor si pestii care-au hrãnit mii de oameni.
Potolirea furtunii si umblarea pe ape.
Pescuirea care aproape scufundã bãrcile.
Eliberarea îndrãcitilor si vindecarea bolnavilor... în fiecare oras pe unde El a trecut.

Si dacã-l întâlniti pe oratorul din cetate, sã stiti cã a fost surdul mut vindecat în urmã cu câteva zile. Acum stie ce înseamnã Puterea Cuvântului.

Binecunoscutul orb din Betsaida, stã la poarta cetãtii si salutã trecãtorii. Încã-I mai simte degetele pline cu noroi puse peste ochi, rugându-se. Acum stie ce înseamnã sã vezi deslusit.

Bartimeu din Ierihon, cersetorul orb, colindã strãzile cetãtii, cântând. Îsi viziteazã des prietenul din Betsaida, si vorbesc despre frumusetea lucrurilor si a oamenilor, asa cum doar doi orbi vindecati pot vorbi. El trãieste împlinit cu binecuvântarea Fiului lui David în inimã.

Azi, gloata din cetate s-a strâns la poarta principalã. Toti poartã-n mânã frunze de finic. Se-aud strigãte de bucurie. Pe Cel ce le-a înviat copiii, le-a vindecat pãrintii si i-a eliberat de propriile pãcate, îl proclamã rege.

Însã Isus intrã în Ierusalim cu lacrimile-n ochi...


miercuri, 20 martie 2013

=CU AROMÃ DE LUMINÃ=


Aroma Luminii venite de Sus
Mereu sa iti umple trairea
In veci calauza sa ai Duhul Sfant,
Si-n Crist sa-ti gasesti fericirea

Imbraca armura Cuvantului Sfant
Ca scut pe vecie sa-ti fie
Pe cate carari vei umbla insetand
Cristos sa iti dea Apa Vie

Sa nu te-ncante niciodat
Placeri ce lutul tine
Ci tu sa savurezi din plin
"Aromele Divine,"

Sa nu opresti lucrarea sfanta
De nu-i pe placul tuturor
Ca de-a fost pusa la-ncercare
Chiar Domnul iti va da ogor

Chiar de-ai umbla prin vai adanci
Tu prin credinta,sui
Lumina o primesti de Sus
Aroma tu i-o pui

Disciplineaza-ti viata
In Sfanta-nvatatura
Raspunde-n bunatate
La nenteleasa ura

Sa nu te-nvaluie mandria
Ca nu posezi ce n-ai primit
Dar nici smerenia-ntr-atata
Incat sa nu mai faci nimic

Sa nu te tulbure-ncercarea
De pace fie-ti viata plina
Si-n jurul tau sa raspandesti
"AROMA DE LUMINA"!

-AMIN-
"la multi ani"cu dragoste -mama-

poezie scrisa de mama 9.martie.2013
Mariana Trîncã

luni, 18 martie 2013

Am pierdere de viatã

Am pierdere de viatã,
Am pierdere de sânge
Si pierdere de vlagã
Si pierdere de vise.

Am pierdere de oameni
Si pierdere de bine.
Am pierdere de pace
Si pierdere de Tine.

Si am rãmas pustie
Si goalã de iubire.
Si am rãmas strãinã
Si singurã cu mine...

Pânã-ntr-o zi când Fiul
Trecea-mbulzit de lume
Pe strãzile cetãtii
Nãscând credinta-n mine.

Si-am îndrãznit puternic
Fãcându-mi loc prin gloatã,
Si m-am atins de hainã
Ce-mi vindecã o boalã.

Cu pierderi peste pierderi
Asa-m trecut prin viatã...
Pân`am gãsit credinta
În Fiul ce dezleagã.


L.T.
Poem scris pe 17.03.2013 - Marcu 5: 21-36

luni, 11 martie 2013

Sã ne întoarcem iarãsi înapoi

Te rog rastoarnã piatra la-oparte
Si cheamã-mã afarã din mormânt.
Cã m-am scârbit Doamne, de-atâta noapte,
De-atâta întuneric si pãmânt.

Te rog mai pune-un rãsãrit de soare
Si o`nviere Doamne, peste noi.
Cã sunt sãtulã de atâta moarte,
Crucificãri, batjocuri si noroi.

Si mai întinde-Ti Mâna înc-odatã
S-atingã Toma, cel ascuns din noi,
Palma strãpunsã, si-astfel sã trezeascã
Atingerea din nou credinta-n noi.

Te rog mai dã-ne doar o zi de Paste,
Cã poate-acum ne-om aminti de tot;
De Miel, de cruce, de piatra de-oparte...
Si ne-om întoarce iarãsi înapoi.


L.T.
Poem scris pe 10.03.2013

vineri, 8 martie 2013

Femeie

Ai reusit sa treci peste momentul acela greu, zambind, desi nu credeai ca mai exista si urmatorul pas.
Ti-ai strans puternic pumnii, ai prins curaj si s-au deschis noi drumuri in calea ta.
Pentru el esti sursa de inspiratie in arta, muzica, opera, sculptura, pictura si versuri.
Ai calitatea de-a stii putin din toate. Chiar si cele mai nebanuite lucruri.
Iubesti, si nu stii sa te joci cu iubirea. Cand iubesti, iubesti cu sufletul.
Pentru tine conteaza detaliile. Cele mici si totusi mari.
Esti capabila sa ierti in cateva secunde. Si-apoi sa-ti auto-vindeci sufletul in ani.
Crezi. Si uneori credinta ta misca muntii vietii, atunci cand este vorba despre cei ce-i iubesti.
Gasesti linistea in lucrurile simple, cum ar fi un cantec de vioara, o cana de ceai sau o carte.
Te minunezi de intamplarile zilnice, de parca le-ai trai pentru prima data, in fiecare zi.
Esti puternica dar ai suflet sensibil. De aceea plangi si razi in acelasi timp.
Toti te vad firava si plapanda. Dar inca nu toti au realizat ca esentele tari se pastreaza in sticlute mici.
Iti place sa daruiesti atunci cand iubesti. Esti mama de fii si prietena.
Constienta de puterea care ti-a fost data, mergi prin viata zambind, indiferent de greutatile ce-ti apasa inima.
Ai frumusete, profunzime, mister si eleganta. Si esti singura care stii sa le folosesti cum trebuie.
Stii sa fi independenta dar totusi preferi sa fie el langa tine, ca sa te simti protejata si iubita.
Pana la urma siguranta iubirii este ceva fundamental pentru o femeie.
Tanjesti sa te indragostesti in fiecare zi, de acelasi om.

Azi e martie.
E o zi speciala pentru tine.
Pentru ca esti puternica, statornica, credincioasa si realista
Pentru ca esti visatoare, luptatoare si optimista ....
Pentru ca esti Femeie!

"Educi un barbat, educi un barbat. Educi o femeie, educi o intreaga generatie." (Brigham Young)

"Toate popoarele civilizate au respectat femeia." (Jean Jacques Rousseau)



miercuri, 20 februarie 2013

Tradarea iernii

Tacere.
Apasatoare tacere.
Pamant inghetat de iarna tarzie. O iarna ce parca nu mai vrea sa plece.
Nu gasesti miscare, decat franturi de oameni inghesuiti in locuri ce par calde.
Crengi de copaci crapate la prima adiere de vant.
Soare. Dar fals soare.
Aburi pe strazi, pe langa case... pe geamuri.
Aburita viata de crestin amortit.
Gri.
Pamant gri, nori gri, aer rece si gri. Cuvinte gri din lipsa de fapte.
Impietrire de suflete, de strazi, de oameni. Parca o piatra in loc de soare.
Ametitoare lupta intre viata si moarte.
Amaruie iarna.
Acra ninsoare de cuvinte ce doboara.

luni, 4 februarie 2013

Fa si tu un gest


Il ascultam pe Chris inca de cand aveam 6 ani.
Pe la 8 ani stiam toate cantarile de la "Cristale" si le cantam si inscenam in fata unui public care mereu ne aplauda - bunicii-.
Am crescut si am plecat din tara, dar muzica lui am luat-o cu mine.

Intr-o zi de aprilie ne-am cunoscut,
si pentru ca a stiut sa-mi respecte visele si inceputurile stangace,
am ramas prieteni.
De-atunci imi este prieten,
mi-a fost mentor,
"profesor" in structurarea versurilor
si un sfatuitor rabdator in muzica.
Ca sa-mi demonstreze increderea ce-o are-n mine, s-a "riscat" la unul din concertele lui luandu-ma cu el pe scena.

Cei care il cunosc il stiu o persoana perfectionista si perseverenta.
Daca era altfel muzica lui nu supravietuia generatiilor nici timpului.
A pus in miscare ritmul muzicii crestine in Romania si ca orice aducator de lucruri noi, a avut de suferit.
Dar s-a ridicat, a invatat si a facut cel mai important lucru... a stiut sa mearga mai departe.
Inima lui a batut si bate pentru generatiile din ´90, 2000 si 2010 incoace.
A luptat si singur cand nu a mai avut cu cine.

Si m-am tot gandit... de ce sa-l privesc cum se daruieste muzicii romane crestine, fara sa fac nimic, cand deja sunt si eu suficient de mare sa-i ofer o mana de ajutor.
Daca te-ai bucurat timp de aproape 30 de ani de muzica lui,
daca o canti cu grupul de worship (L&I) din biserica ta,
daca ai cantat sau ai prieteni ce-au impartit scena cu el,
atunci este timpul sa ii "dai inapoi" macar 5 minute din cat ai primit prin El de la el.
Daca nu te regasesti in cuvintele de mai sus, atunci inchide calculatorul si nu mai pierde timpul, dar daca simti ca o farama mica din viata sau trairile tale ti-au facut cu ochiul printre randuri, atunci ajuta sa se duca la bun sfarsit aceasta lucrare.

Dumnezeu, niciodata nu va renuntat la planurile Lui pentru ca nu se vor gasi oameni sa le duca la indeplinire,
Dar daca asteapta chiar de la tine sa faci ceva pentru El?
Si asta se numeste lucrare: DONEAZA !

Cine va dona pentru realizarea clipului,
va primi un cover photo și numele lui va apărea la finalul clipului ca și sponsor oficial.
Asculta o farama din piesa care opteaza pentru videoclip: "SINGUR" : asculta aici (click) .


vineri, 18 ianuarie 2013

Jurnalul copilului ucis


13-dic-2007 17:06

Am gasit intre carti, o foaie veche...cu scris de copil si ce am citit m-a provocat sa va spun si voua....
La sfarsit scria...: ´Depinde de voi!´

   -   o mica veste din lumea nevazuta  -   

N-am fost intrebat , si mi s-a luat viata cu toate ca doream atat de mult sa o traiesc.
Nu mi-au cerut parerea si au distrus ochii mei inainte sa pot vedea lumea.
Nu au tinut cont de mine si m-au trimis din nevazut, in invizibil, fara sa inteleaga ca eu simt.
Nu am avut sansa caldura soarelui sa-mi arda obrajii, nici sa simt mirosul macilor din lanul de grau... mi-ai fura zambetul inainte sa stiu sa zambesc si niciodata nu voi cunoaste culoarea ochilor mei. 
Inima mea a inceput sa bata dar a fost oprita brusc de maini omenesti inumane.
Nu m-au lasat sa-mi apar drepturile.
Putinul timp in care am respirat mi-am dat seama ca nu sunt dorit.
Dar nu am crezut vreodata ca o fiinta poate lua viata alteia fara sa se simta vinovata.

"Mamã" eu nu vreau sa te trezesti in negrul noptii si sa plangi, nu vreau sa privesti de pe banca copiii jucandu-se si sa simti cum lumea ta s-a sfarsit. Nu-ti doresc singuratatea. Destul mi-e ca o cunosc eu... destul ca intunericul mi-e si noapte si zi... destul ca plang si nimeni nu m-aude...

As vrea sa ies de aici, sa fug... dar nu am unde.
Sunt un nevazut intr-o lume invizibila si nimeni nu va stii ca am avut intentia sa exist odata.
Am fost rupt in bucati, picioare, maini si trup... mi-au separat capul si au extras din el si ultima bucata de gandire.
S-au jucat cu mine, crezand ca nu am suflet, dar ei nu stiau ca simteam fiecare taietura, fiecare membru cum se rupe. Strigam in tacere sperand totusi ca cineva poate m-aude.
Apoi m-au aruncat intre carpe.
Imi cautam piciorusul si degetul mic... imi cautam inimioara, sa simt ca mai bate... dar cum sa caut daca ochii mei i-am pierdut si nu-mi mai gaseam capul?

Lasati zambetul sa renasca fiinte, primiti ingerii trimisi din cer...
iubiti...
imbratisati...
traiti...
N-am fost intrebat daca vreau sau nu sa traiesc... mi-au taiat acest drept.
Nu vreau cu cei de dupa mine sa se mai intample.
Fa ceva!
- DEPINDE DE TINE -


Cu dorinta,
unul dintre miile de boabe de nisip.
eu,
Copilul Ucis

luni, 14 ianuarie 2013

Mai sus - lectie de viatã

S-a trezit ciocârlia în chemarea prepeliţei: „Pitpalac!”
Cerul abia se rumenise; 
picăturile de rouă încă nu se prefăcuseră în mărgăritare; 
luceafărul tot făcea din ochi pământului.

Dar peste puţin deodată adâncul scăpără. Cea dintâi rază străpunse văzduhul şi se topi în ochiul ciocârliei. Niciodată darul acesta, trimis de către soare, nu umpluse sufletul păsării de o mai mare fericire. Căci şi fericirea nu-şi alege totdeauna clipa nimerită în care să-şi verse prinosul.
Scuturându-şi penele, un tril de mulţumire izvorî din guşa ciocârliei. Apoi se dezlipi de ţărână şi, pâlpâind din aripi, se înălţă.
Aerul parcă se rumenise. Oglinda cerului poleia pământul. Încă o bătaie de aripi.
Mai sus!
Slab de tot i se părea ciocârliei că mai aude glasul pitpalacei. Înota în valuri străvezii; plutind pe ele, dete drumul ciripitului ei gâdilitor ca al unei grindine de mărgăritare.
Dar raza care i se topise în ochi o chema la ea, în înalt. În cântecul ei, pasărea îi spunea că vine. Încă o lovire de aripi, şi-ncă una.
Mai sus!
Îmbătată, pasărea se asculta singură; pentru ea şi pentru soare cânta.
I se părea că tremurările cântecului ei umpleau bolta cerului. Vroia să se simtă singură, dezlipită de ţărâna pământului, — ea şi raza, în singurătatea ameţitoare a înălţimilor...
Îşi avântă din ce în ce cântecul; şi încordează mai tare puterile. Dar trupul greu parcă-i înlănţuie glasul, i-l ţine închis ca într-o colivie. 
Ar vrea să se simtă dezrobită, uşoară ca aerul, străvezie ca el.
Mai sus! mai sus!
Şi trupul mereu o trage înapoi către pământ, şi raza mereu o cheamă către înălţimi.

Într-un avânt îşi pune cea din urmă putere şi, deodată, se simte, în sfârşit, slobodă, desfăcută de greutatea netrebnică a cărnii.
Şi-n vreme ce, smulgându-se, nebun de fericire, glasul se-nalţă singur, tremurător şi dumnezeiesc de dulce, în înalt, trupul cade ca un bulgăre de ţărână spre pământ.


autor: (Emil Garleanu, "Mai sus", 1910)

Rostul scolii duminicale

Dacă pregătirea intelectu- ală şi profesională sunt necesare pentru viitorul copiilor, educaţia spirituală şi morală sunt necesare pentru veşnicia lor.

Deoarece mentalitatea oamenilor în generaţia noastră este foarte influenţată de umanism şi materialism, cei mai mulţi părinţi se concentrează la partea umană şi materială a nevoilor copilului, neglijând total sau parţial celelalte componente ale vieţii.

Psihologia modernă a avansat falsa idee că părinţii trebuie să ofere copiilor libertate totală, lasându-i să facă doar ce le place - de pildă, dacă nu vor să meargă la Şcoala Duminicală, atunci să nu-i constrângă să meargă.

Dacă acest stil de educaţie este corect, atunci ce fac părinţii când copiii nu vor să meargă la şcoala seculară, nu vor să doarmă sau să mănânce...?
Ce fel de copii vor fi ei, lipsiţi fiind de educaţia pe care o oferă Şcoala Duminicală?
Ignoranţa şi mai multa libertate pe care copiii nu au capacitatea s-o administreze nu le oferă fericirea, ci, dimpotrivă, îi lipseşte de informaţiile care mai târziu îi vor ajuta să ia decizii pentru viaţă.

Scopul Şcolii Duminicale este să prezinte copiilor într-o formă accesibilă lor, adevărurile fundamentale ale credinţei creştine. Copiii care nu vor astăzi să meargă la Şcoala Duminicală sau alt program de educaţie din biserică, nu vor vrea să mai vină la biserică când devin adulţi.
Care este rolul părinţilor, dacă copiii sunt lăsaţi să facă ce vor, înainte să aibă capacitatea naturală să aleagă între bine şi rău?
Dumnezeu spune: ,,Să le întipăreşi (poruncile Bibliei) în mintea copiilor tăi şi să le vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula" (Deut. 6:7).
Sistemul de educaţie creştină trebuie să împletească eforturile familiei cu cele ale Şcolii Duminicale din biserică. Educaţia spirituală făcută copiilor în familie are următoarele beneficii:
- dă întregii familii sentimentul prezenţei lui Dumnezeu, fără de care o familie nu este spirituală;
- demonstrează copiilor că Dumnezeu este prezent în viaţa zilnică, nu este doar Cineva căruia ne închinăm numai duminica la biserică;
- oferă fiecărui membru al familiei ocazia unui proces de conştiinţă, timp potrivit pentru a mărturisi păcatele, a
cere iertare, a lua decizii noi;
- oferă putere spirituală membrilor familiei pentru provocările păcătoase din ziua următoare;
- completează activitatea spirituală a bisericii, făcând un sanctuar din propria casă.

Comportamentul părinţilor trebuie să fie, de asemenea, constructiv, manifestându-se prin iubire necondiţionată faţă de copii; să-şi protejeze copiii de orice pericol fizic, spiritual, emoţional, moral; să fie bun exemplu pentru copii; să se joace alături de copii; să lucreze alături de copii; să lase copiii să dobândească singuri experienţe de viaţă, chiar dacă suferă; să arate copiilor posibilităţile şi limitele libertăţii umane; să-i înveţe şi să-i ajute pe copii să fie ascultători; să ofere copiilor experienţe cu valoare de amintiri: călătorii, excursii, vacanţe, serbări de familie...

Copiii buni nu se nasc, ei se fac printr-un sistem permanent de educaţie, care urmăreşte nu întristarea copilului, ci formarea personalităţii lui ca om pentru oameni şi pentru Dumnzeu.
Înainte să fie prea târziu, vă invit cu respect să vă implicaţi cât mai mult în educarea propriilor copii


autor: Luigi Mitoi

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Ce sadic


Ce sadica e lumea-n care merg,
Ce sadic e pamantul ce il calc.
Ce sadic e cuvantul spus din mers,
Ce sadica iubirea pentru bani.

Ce sadic este gandul deformat,
Ce sadica privirea de trufas,
Ce sadic este visul tau furat
Si-i sadic sa traiesti cu masti pe-obraz.

Ce sadica e strada cand e cald,
Si sadic e orasu´aglomerat.
Ce sadica e mintea de orfan,
Ce sadic sa traiesti dorind sa pari.

Ce sadic e sa minti precum un las,
Ce trist cand spui ceva si vrei sa taci.
Ce-nselator e sa incurajezi
Cand nici macar nu simti si nu traiesti.

Ce sadic sa raspunzi neintrebat,
Ce sadic sa barfesti interesat.
Ce sadic sa nu ierti cand ti-au gresit.
Ce sadic sa pretinzi sa fii iubit.

Ce sadic e sa scrii asa ceva...
Dar asta e "sadicitatea" mea.
As scrie ceva mai sofisticat,
Dar "sadic-ul" e un subiect uitat.

-L.T.-
P.S: nu sunt sadica de felul meu... doar azi :)



vineri, 11 ianuarie 2013

Ridicã-mi Doamne sufletul

Ridicã-mi Doamne sufletul, acum când plânge din nou, jos, la poarta Cerului Tãu!
Iartã-mã fiindcã m-am îndepãrtat de visele Tale cu privire la mine…
Ascultã-mi inima, din nou rãnitã, şi vindecã-mi rana ce nu cicatrizeazã încã… dupã atâta timp…
Învaţã-mã cã fãrã Tine va fi imposibil sã gãsesc Fericirea!
Vorbeşte-mi, 
sã simt cã eşti tot timpul cu mine…
Atinge-mã, ca sã mã cuprindã teama gândindu-mã doar, 
cã fãrã atingerea Ta nu aş putea fi fost ţesutã în acest Univers , 
în chip ciudat cu trãsãturi Dumnezeieşti…
Binecuvinteazã-mã Dumnezeule, 
sã pot spune celor ce mã vor întrebã când mã întâlnesc, 
cã stau adânc sãpatã în Palma Ta cu binecuvântãri…
Ajutã-mã sã aştept cu rãbdare ceea ce mi-Ai promis…
Încredinţeazã-mi doar atât cât sã-mi aminteascã mereu 
cã prin puterile mele nu aş putea face nimic, 
dacã Tu nu ai fi la capãtul celãlalt al poverilor… 
dacã nu le-am purta împreunã !
… rana lasã urme roşii pe pãmântul uscat… 
am nevoie de Tine, sã-mi vindeci dezamãgirea, 
gustul amar lãsat de oamenii pe care i-am întâlnit ieri… 
dar sângereazã azi…


miercuri, 9 ianuarie 2013

Imaginea lui Dumnezeu pe "net"

Apas butonul de pornire.
La doar 5 secunde, apare imaginea unui copilas cu mainile impreunate, in pozitie de rugaciune. Folosesc aceasta imagine pe "desktop" pentru a-mi aminti zilnic modul apropierii de sfintire: rugaciunea.
Apas "dublu click" pe "accesul direct" la internet si tastez, in "Google" : "imaginea lui Dumnezeu pe web". La scurt timp realizez ca nu gasesc ceea ce caut.Tastez o alta adresa, pagina site-ului la care lucrez de ceva vreme, si arunc o privie, de data aceasta fiind un vizitator in plus. Analizez fiecare colt al acestuia. In timpul acestui "proces de autocritica" s-a nascut o intrebare in mintea mea: "Oare efortul meu poarta imaginea lui Dumnezeu?"
Ma opresc din cautare si incep sa analizez amanuntit raspunsul la aceasta intrebare.
Tinerii din generatia noastra folosesc internetul pentru a crea relatii si prietenii. Unii cauta popularitate, folosind diferite mijloace "din lumea digitala"; altii sunt zi si noapte "on-line", la dispozitia oricui pentru oricine; pierd timpul "prinsi" de jocurile in retea; sau "culeg" ultimele noutati din muzica. Si uite asa trec zilele, saptamanile si duminicile, cu tinerii nostri in fata monitorului.
    Acum ma adresez acestor tineri care se simt mai mult sau mai putin identificati, si tuturor celor care folosim internetul! IL implicam pe Dumnezeu in lucrarile noastre?
"Incredinteaza-ti lucrarile in mana Domnului si iti vor izbuti planurile." Proverbe 16:3
Cati dintre cei care ti-au vizitat "profile-ul" de facebook, au lasat un comentariu pentru a-ti spune ca au gasit o incurajare in cuvintele afisate de tine... ca si-au regasit credinta ? Cati ar putea spune ca telefonul tau sau mesajul "off-line" le-a inseninat ziua, chiar daca va aflati la mii de kilometri departare? Le-ai spus sa fie lumina inca o zi? Oare te-ar putea cauta cineva pe "mess" sa-ti propuna sa te rogi impreuna cu el/ea pentru problema in care tocmai se afla? Ai cautat sa folosesti aceasta noua si moderna posibilitate pentru a duce Cuvantul lui Dumnezeu in lumea intreaga?
    Cand Isus le-a spus apostolilor ca le va trimite o putere care ii va face martori in toata lumea, pana la marginea pamantului, le vorbise defapt primilor misionari. Pe atunci, strabateau zile intregi pe jos, pentru a duce lumii Adevarul, si totusi, roadele au fost uimitoare. ( 3.000 de oameni, intorsi la o singura predica. )
Astazi tehnologia moderna ne face propovaduirea mai usoara si mai rapida... si totusi, roadele nu se pot compara cu cele de acum 2.000 de ani. ( cu parere de rau o spun ). Ravna pentru propovaduirea Evangheliei, a "misionarilor moderni", lasa de dorit.
 Multi asa-zis crestini, folosesc internetul pentru a incerca a fi ceea ce nu sunt. Folosesc o identitate falsa si isi permit lucruri neplacute inaintea lui Dumnezeu!
    Dar, in ce te priveste, tu esti reflectarea dumnezeirii? Iti folosesti talentul, timpul si posibilitatile pentru propovaduirea Adevarului? Folosesti internetul pentru a raspandi imaginea lui Dumnezeu?
    Daca pana acum nu te-ai gandit serios la toate acestea, si la responsabilitatea pe care o ai ca fiul al Celui Sfant, acum e timpul sa o faci!

            "Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile (...) si invatatii sa pazeasca tot ce v-am poruncit si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului!"
                                                                                       ( Matei 28: 19-20 )

luni, 7 ianuarie 2013

Fiul cãtre mamã...

Saru’mana.

Mama, m-am gandit zilele astea cum ar fi daca v-ati intoarce acum in tara. Ce ai putea tu, la 45 de ani, sa-ti gasesti de munca. Stiu, esti femeia care ar putea sa lucreze orice, imi demonstrezi asta de vreo 26 de ani incoace, insa ma gandesc la variantele pe care le-ai avea in momentul asta.

In Alba Iulia, la varsta ta, fara studii superioare, ai urmatoarele variante: 
- fabrica de cablaje, 8 milioane pe luna 
- fabrica de textile, 6-7 milioane pe luna 
- poti ingriji parinti de oameni bogati, 8-10 milioane pe luna 
- poti face curatenie prin diferite birouri, 5-6 milioane pe luna.

Trebuie sa stii ca gazul e scump. Si se tot scumpeste. Cea mai mare factura din iarna trecuta a surorii tale a fost de aproape 5 milioane. Combinand cea mai mare factura cu cel mai mare salariu, iti mai raman vreo 5 milioane. Si de aici trebuie sa va mai platiti curent, regie, cablu si telefon mobil. Deci inca minim 250 de lei. Va raman 250 de lei. O paine mica rau ii 2 lei, o chesa de piept de pui e minim 10 lei, uleiul ala mai ieftin e 7 lei. Ma gandesc doar la banii tai pentru ca tata, fiind de-o varsta cu tine, nu e primit sa curete prin casele oamenilor bogati ori pe la birouri. E ideea asta preconceputa ca barbatii nu stiu sa faca munca asta. Si nu prea are variante. Deci 250 de lei va raman pentru mancare, doi oameni. Si da, Doamne, sa castigi 1.000 de lei pe luna, 220 de euro, un salariu bunicel in orasul asta. Cum ti se pare?

Sa ne gandim ca se poate sa va si imbolnaviti. Medicamentele is destul de scumpe. Si nu, la cum au evoluat microbii in ultima vreme, nu-ti mai trece raceala pe metoda babeasca, cu ceai de menta si musetel. Deci trebuie sa bagi ceva fervex, theraflu. Apropo, un plic de theraflu costa 2.5 lei. Si trebuie sa iei minim 2-3 zile, cate 3 pe zi. Asadar, rotunjim la 20 de lei.

Perspective… nu prea exista asa ceva. In plan politic, tocmai ce au plecat de tot aia care au intrat in top 3 gasti de furaciosi de dupa 89′. Da, astia si PSD-ul de pe vremea cand eram eu adolescent au rupt. Acum au venit altii, nepoti de-ai lui Iliescu. La astia le e foame si vor sa se razbune pe cei care au plecat, fostii fiind genul de oameni care n-au lasat nici macar firimituri opozitiei. Avem la conducere o gasca de oameni furiosi si infometati. 

Realizezi, nu, ca n-o sa le pese deloc de noi? Intre timp, ne-am vandut si tara, am facut imprumuturi dubioase si in 2013 trebuie sa incepem sa platim rate. Iti amintesti cum va dadea Ceausescu cu portia ca sa-si poata plati datoriile externe? Va fi pe acelasi sistem, doar ca e alta abordare: va dam de toate, dar marim taxele, preturile la tot, iar salariile va sunt aceleasi.

Stii bine, Andrei nu crede in ajutor venit de la stat. Adica nu cred ca o sa faca ceva vreodata in favoarea mea. Sau a ta. Daca eu nu-mi fac, statul n-o sa-mi ofere niciodatao portita de mai bine. Asadar, vreau sa te obisnuiesti cu ideea ca in tara asta, in cel mai bun scenariu scris prost, n-o sa mai creasca preturile la alimente. Asta e cea mai buna veste pe care ai putea s-o primesti. Da-s mici sansele.

Ce fac alte femei de varsta ta acum? Majoritatea o duc rau. Sau decent, simplu, modest. Multe dintre ele s-au obisnuit cu putin, ceea ce stiu ca te scoate din minti. Genul ala de trai in care ai tot timpul ce manca (pe stilul clasic, cu o oala de 8 litri de ciorba), dar nu merg la coafor/salon decat de vreo doua ori pe an (acum se tund la frizerie de cartier ori acasa), vacantele se fac doar in dormitor, cu amintirile de pe vremuri, mananca pizza doar cand e ziua sefei de sectie, asteapta bananele la oferta in Kaulfand, iar shopping fac atunci cand vad un sutien cu defect si il prind la pret redus, pana-n 20 de lei. Iti dai seama, mama, un sot si sotie, in Alba Iulia, baga in casa, in medie, 1.500 de lei. Daca lucreaza amandoi. Nu-ti permiti un sutien cu 50 de lei. Si nici cizme cu 250. Dar s-a deschis si la noi Deichmann si avem zeci de second handuri in oras, cu haine ce se vand la kilogram, magazine vesnic pline. Mama, femeia de varsta ta de aici trebuie sa aleaga intre friptura de duminica sau cizme pentru iarna, ca deja e al 4-lea an in care umbla tot cu aceleasi, si-s rupte, vai si amar. In tara asta, majoritatea femeilor nu pot sa fie doamne decat prin atitudine, ca aia nu costa.

Nu vreau sa te intristez, dar trebuie sa mai ramai in Spania. Ca deocamdata fiul tau e in tranzitie, si-a dat-o de gard cu treaba aia, stii tu, deci acum ii este teama sa bage bani si intr-un tonomat cu bilete de autobuz, ca poate nu iese nimic. Dar ne revenim, umplem soseta si incercam altceva. Asa ca minim 2 ani mai trebuie sa stati pe acolo. Desi, la cum vad ca va merge si comparand cu ce ati putea trai aici, statul spaniol va respecta mai mult al vostru. Stiu, te intristeaza ideea sa fii pensionara acolo, dar sa stii ca aici nu mai e nici macar ca in vremurile in care ati plecat voi. Sunteti la varsta la care statul te considera inexistent. Iar de pensionari… am auzit ieri la tv doi oameni diferiti care aveau 370 de lei pensie pe luna. Si ti-am zis cat vine iarna factura la gaz.

Deocamdata, mai bine straini intr-un loc unde va e la indemana tot ce aveti nevoie (mai putin cei dragi si gratare la discretie pentru tata) decat romani in tara lor, saraci, frustrati si fara sperante de mai bine. Poate m-ai prins intr-o zi mai proasta, dar stii ca-s un tip realist. Imi pare rau.


sursa: aici