Sã ne întoarcem iarãși înapoi...

Te rog, răstoarnã piatra la-oparte
Și cheamã-mã afarã din mormânt.
Cã m-am scârbit Doamne, de-atâta noapte,
De-atâta întuneric si pãmânt.

Te rog mai pune-un rãsãrit de soare
Și o`nviere Doamne, peste noi.
Cã sunt sãtulã de atâta moarte,
Crucificãri, batjocuri și noroi.

Și mai întinde-Ți Mâna înc-odatã...

Gând de Săptămână Sfântă...

Doamne, mi-ai spus că timpul depinde de mine.
Că pentru tot ce mâinile mele modelează într-o zi se va cere socoteală.

Mi-ai spus că întoarcerile Acasă sunt primite în bătăi de aripi angelice.

Mi-ai spus că pentru Primăvara sufletului meu, Cerul a primit în schimb înghețul iernii Pascale.

Azi, în timp ce-mi descâlceam o floare de cireș din păr... 

am înțeles că s-ar putea ca omenirea să-și trăiască 

ultima Primăvară a sufletului... 

Ca un Răsărit de Soare

S-au adãpostit toate pãsãrile şi toate florile s-au închis.

Copacii înmuguriţi şi-au ridicat frunţile şi crengile spre Cer, ca o îngenuncheare înãlţatã sub formã de rugãciune. 

O rugãciune de searã.

Oamenii s-au strâns toţi în casele lor.

Sub stropi mãrunţi de ploaie mai pâlpâie doar ferestre de luminã.

E linişte. 

O linişte sfântã.

Primele lacrimi de Cer, cad pe-asfaltul cald de primãvarã târzie.

Ceasul de pe turnul bisericii aratã miezul nopţii. 

Clopote amorţite încep sã batã.

Înainte sã ajung la marginea strãzii ce mã duce spre casã, existã o grãdinã liniştitã de mãslini. Acolo îmi place sã citesc, îmi place sã petrec timpul cu faţa cãtre soare. Acolo îmi place sã privesc oamenii alergând sau copiii râzând. 

La miezul zilei e gãlãgioasã, dar dupã apusul soarelui devine cea mai liniştitã grãdinã de pe pãmânt. Se mai aude doar jocul vântului printre crengile mãslinilori milenari…

Să strige reînvierea. - Partea II -

Plâng pentru că ieri, mi-ai spus că dragostea este bunătate şi este răbdare, o îndelungă răbdare!

Ea nu se mânie, nu se gândeşte la rău, acoperă şi nădăjduieşte totul. Ai spus că înseamnă jertfă şi mi-ai mai spus că dragostea eşti Tu!

Ieri am lăsat cuvintele să le fure vântul.
Azi, privind la tot ce ai făcut, la tot ce eşti, la ce eram când erai Tu... CRED! dar e prea târziu!

Mă opresc din autodistrugerea mea şi ascult tăcerea de suspine.
Îmi întorc privirea în direcţia în care te-am văzut plecând (când te-am alungat) şi mă prăbuşesc printre mormane de trecuturi.

Sã strige reînvierea - Partea I -

"Doamne, sunt uscat!"
Prăbuşit în mijlocul deşertului, fără vise, pustiu de dragoste şi frânt de rănile trecutului, prea gol pentru a mai putea fi umplut, slăbit de vânturile urii... încerc să aflu de ce sunt aici.
... încercam să îmi târăsc sufletul prin nisipul singurătăţii, într-o direcţie pe care o credeam corectă.

Plâng undeva între existenţă şi neexistenţă!

Plâng pentru că nu găsesc alt motiv care să mă aducă în Faţa Ta, curat, înafară de propia Ta Persoană!

A fost o vreme în care mă-ndoiam că Tu exişti...
... ca răspuns, m-ai adus în deşert, în mijlocul existenţei Tale!
Zile în şir, strigam că nu îţi pasă...
... ca răspuns, mi-ai arătat o oază unde să pot supravieţui!
Dar săptămânile au trecut şi, sătul de mana miraculoasă, am cârtit împotriva Ta. Ti-am aruncat reproşuri fără logică, tânjind după sclavia Egiptului din care tocmai m-ai scăpat.
Ca răspuns, nu ai trimis balene să mă înghită, ci ai poruncit corbilor să-mi aducă pâine şi ai facut să plouă cu prepeliţe.
Cu toate acestea, m-am răzvrătit fiindcă nu voiam să accept modul de viaţă la care mă chemai.

Mai mult decât miel și azimi...

Săptămâna aceasta, înainte de Paști, am observat o agitație deosebită.
Toată lumea aleargă să cumpere faină, ulei, mac, nucă, ouă, vopsea pentru ouă, fructe și toți sau aproape toți caută disperați un miel.

Pe străzile puțin mai înguste, te amețește mirosul amestecat de mâncăruri.
Ce m-a uimit, e că toată lumea caută mielul.
Picior de miel la cuptor cu garnitură de cartofi,
picior de miel și sos,
picior de miel cu legume,
picior de miel îmbibat în suc sau miere.
De ce picior de miel și atât?

Nimeni nu a rostit, măcar cu o jumătate de gură: "Caut un Miel pentru tot restul anului!"

Toți îl caută în pragul Paștelui și păstrează aroma lui cel mult o zi după aceea și atât. Nici urmă de Miel în viața lor apoi.