dincolo de toate zidurile și împotrivirile mele, Vino!
Chiar dacă nu am curajul să te privesc în ochi atunci când îți vorbesc, Vino!
Cu toate că știu Cine ești și ce ai făcut cu mine!
Vino!
Vino din nou în Ierusalimul vieții mele și cutremură-mi cetatea și zidurile ei din temelii. De data aceasta fă-o puternic. Nu călare pe un măgăruș. Nu în strigăte de bucurie. Nu cu ramuri de finic nici cu haine așternute la picioare.
Vino cu strigăt tare, cu ochii aceia înlăcrimați până la suflet, cu mâinile găurite de urma cuielor de pe cruce! Cu povara lemnului ce l-ai purtat în spate.
Vino cu strigăt tare, cu ochii aceia înlăcrimați până la suflet, cu mâinile găurite de urma cuielor de pe cruce! Cu povara lemnului ce l-ai purtat în spate.
Cu poverile lumii obosite...
Poate așa te voi vedea mai bine și mai clar. Te voi recunoaște poate mai repede și nu mă voi mai pierde din nou de Mâna Ta.
Vino cu liniștea și pacea ce-mi schimbă orizonturi, dar cutremură-mă cu puterea iertării ce-ți curge prin vene....
Vino cu liniștea și pacea ce-mi schimbă orizonturi, dar cutremură-mă cu puterea iertării ce-ți curge prin vene....