luni, 26 martie 2018

Cand intri in Ierusalim...

Vino...
dincolo de toate zidurile si impotrivirile mele, Vino!
Chiar daca nu am curajul sa te privesc in ochi atunci cand iti vorbesc, Vino!
Cu toate ca stiu Cine esti si ce ai facut cu mine!
Vino!
Vino din nou in Ierusalimul vietii mele si cutremura-mi cetatea si zidurile ei din temelii. De data aceasta fa-o puternic. Nu calare pe un magarus. Nu in strigate de bucurie. Nu cu ramuri de finic nici cu haine asternute la picioare.
Vino cu strigat tare, cu ochii aceia inlacrimati pana la suflet, cu mainile gaurite de urma cuielor de pe cruce! Cu povara lemnului ce l-ai purtat in spate. Cu poverile lumii obosite... Poate asa te voi vedea mai bine si mai clar. Te voi recunoaste poate mai repede si nu ma voi mai pierde din nou de Mana Ta.
Vino cu linistea si pacea ce-mi schimba orizonturi, dar cutremura-ma cu puterea iertarii ce-ti curge prin vene. Cu fruntea aceeea cu urme de spini. ( si cu zambetul linistii mele)
Vino in Ierusalimul meu cu toate minunile Tale si fa-l pustiu de ura si tradare.
Daca-mi pustiesti Tu fiinta de rau voi fi liber.
Voi fi iarasi copilul care eram.
Si intr-o zi te voi intampina din nou cu crengi de finic si-n loc de haine, cu inima asternuta la picioare...