30 august 2009

Mărturisesc : ... Urăsc !

Uneori aş vrea să spun că urăsc.
Urăsc felul în care mişună maşinile pe străzile poluate.
Urăsc pereţii plini de cuvinte vulgare şi geamurile sparte de mâinile unui trup cu gânduri murdare...
urăsc zâmbetele false..
urăsc minciuna...
violenţa...
privirile trufaşe..
urăsc ura!

Urăsc cu toată dragostea, fariseii îmbrăcaţi în costume elegante, ce duminică de duminică ocupă scaunele din biserică.
Urăsc cu şi o mai mare iubire, oamenii cu vocabularul puţin dezvoltat (vulgar).
Urăsc atât de adânc, în iubire, toţi afaceriştii egoişti care lovesc din coate în toate părţile și care atunci când este nevoie de ajutorul lor, ei îţi răspund cu faţa "sfinţită", (un stil de posomorâre), că înţeleg situaţia, dar tocmai s-au gândit să investească în terenul de pe vârful dealului de lângă oraș.
Urăsc cu toată dragostea acele personaje ciudate, care stau mereu într-un colţ, tăcute, la prima vedere inofensive, dar care defapt acumulează informaţii pentru coacerea celor mai stânjenitoare bârfe... şi unii au un talent de ne-egalat.

27 august 2009

Din Tars spre Ninive...

Am fost un laş, Doamne... când m-ai trimis, am luat bilet în partea opusă.
Am alergat spre Tars-ul comodităţii mele, departe de Ninive, de pericol.
Am pus în cântar dorinţa Ta şi cântărea mai mult confortul meu.

Ninive, unde Tu mă doreai, era presărat cu sandalele rupte ale celor care au mai încercat şi au rămas la jumătatea drumului...
Tars-ul meu însă, mirosea a smirnă şi clocoteau termele cu ape fierbinţi şi mirodenii.
De ce să merg tocmai acolo, de unde nimeni nu s-a mai întors întreg? 
De ce să-mi pierd inocenţa pe drumul prăfuit al cetăţii negre?

Timite-mă în Tars, spre acolo am biletul gratis. Cetatea mă cunoaşte, mă vrea, mă înţelege. Acolo am lăsat urme vrednice de laudă. Acolo e comoditatea mea. Acolo sunt acasă. Acolo vreau eu.
Dar nu acolo mă doreai Tu...