Mulți m-ați întrebat care este locul meu preferat din Israel. Așa că m-am gândit să vă scriu despre el... despre Dealul din Capernaum scăldat de Marea Galileii.
Acesta este locul meu de suflet.
Aici, dacă cobori până la pietrele rotunjite de apă și te așezi pe una din ele, poți asculta valurile liniștite, mișcate de bărci în larg, în adierea vântului de seară.
Dacă rămâi însă sus, așezat pe bancă, poți asculta
valurile în continuare, în timp ce undeva pe fundal, este foarte probabil să se
audă subtil cântările grupurilor de turiști care vin să viziteze ruinele
Vechiului Capernaum sau să se roage împreună.
În apropierea sinagogii, oamenii se întâlnesc și își
spun povești despre vechiul oraș.
Aproape de mare, cineva a pus o plăcuță, pe care scrie
că a fost cândva acolo, o casă. O casă în care Isus a vindecat.
Acolo, undeva pe pietrele acelea, sunt sigură ca a stat și Isus, spre seară, ca să admire apusul, în timp ce soacra lui Petru, acum
vindecată, pregătea masa de cină. Mi-l imaginez des pe Petru, în timp ce
aranjează scaunele la masă, cum îl privește pe Isus cu uimire și admirație, din
coada ochiului, ața cum îl privea și în sinagoga de peste drum, atunci când
vorbea ore în șir oamenilor, veniți să îl asculte...
