Stau în fața bărcii mele și caut motivul pentru care Tu încă nu o vezi pregătită de plecare. Sufletul meu tânjește să se avânte în largul mării, în căutarea aventurilor și a trăirilor până la limită cu Tine, dar Tu consideri că încă trebuie să stau în așteptare.

Mă compar cu alții care tocmai au pornit în căutarea Cerului pe valurile îmbietoare, cu cei care deja își ridică pânzele în larg și a căror bărci dansează agale în bătaia vântului… ce aventură incredibilă trebuie să trăiască deja. Aștept să primesc aprobarea Ta pentru a mă arunca în slujirea (momentul) pentru care m-ai pregătit o viață, dar tăcerea aceasta apăsătoare îmi pune toată ființa la încercare. Totuși aștept pentru că am promis că va fi pentru mine mai importantă împlinirea planului Tău, decat împlinirea dorințelor mele. Am promis că indiferent după ce-mi va tânji inima, eu o voi învăța să depindă în totul de Tine… și asta învață acum în ciuda bătăilor ei neastâmpărate. 

Te simt lângă mine și prezența Ta atât de palpabilă îmi dă liniște, dar faptul că vrei să mă înveți răbdarea prin așteptare, mă face uneori să izbucnesc în plâns. Știu că este felul Tău delicat de a-mi modela caracterul și fără îndoială această răbdare pe care o învăț acum, mă va salva de mii de ori atunci când voi lupta cu valurile nemiloase. Dar nu-mi lua în seamă lacrimile ce uneori se pierd necontrolat pe obraz… și ele învață încă supunerea iubirii Tale.