Dar nu observasem că pasul meu, primul, înafara Prezenței Tale a fost prima piatră la zidul care apoi, cu fiecare pas distanța, l-am construit eu singură între noi.
13 septembrie 2009
Ziua Schimbării...
Dar nu observasem că pasul meu, primul, înafara Prezenței Tale a fost prima piatră la zidul care apoi, cu fiecare pas distanța, l-am construit eu singură între noi.
12 septembrie 2009
Toamnă în "Babel"
Azi, mi-am agăţat aparatul de fotografiat şi-am ieşit pe străzile înguste.
Mi-am atârnat privirea de petalele uscate ale unei flori. Părea atât de tristă floarea.
Vecin cu ea, cu spini scăldaţi în rouă, un trandafir căruia nu am reuşit să-i aflu culoarea, spunea "adio" ultimei petale cenuşii.
Ce bine se aseamănă azi lumea cu durerea florii, cu petala de trandafir uscată, cu lacrima ei.
Ce bine ne definesc clădirile şi arhitectura "modernă".
Am ignorat lumea oferită de Dumnezeu şi ne-am construit noi, alta proprie, adăugând zi de zi la zidul cetăţii o piatră de lacrimi, alta de paie, o piatră de cenuşă, alta de noroi. Am sprijinit tavanul de coloane de scrum şi am construit astfel Eternul nostru Babel!
03 septembrie 2009
Ascunsă în Tine
Ia-mi sufletul şi atârnă-l la soare.
Agaţă-mi inima, în piept, la haina trecătorului.
Împodobeşte cu un ochi al meu, bradul de Crăciun din centrul oraşului, ca să poţi veghea prin el fiecare suflet ce păşeste prin faţa lui,
iar celălalt dăruieşte-l unui orb, să-i fie ochiul meu tovarăş ochiului lui singuratic.
ELOHIM, ofer mâna mea dreaptă ca ajutor în Marea Ta Lucrare de rezidire a inimilor,
iar cu mâna ce-mi rămâne, îmbracă fiecare copil singuratic, ce pribegeşte noaptea pe străzi.
IAHVE, foloseşte piciorul meu pentru a-l dărui unui tânăr care, dacă ar putea alerga pe piciorul lui şi piciorul meu, ar schimba lumea, vestindu-Te,
iar piciorul ce-mi rămâne, să alerge mereu la dreptate şi înţelepciune pentru a ajuta pe cei lipsiţi, pentru a ridica pe cei dărâmaţi.