08 iulie 2010

Mã-nec cu Soare

Când toți plâng din pricina norilor
și vântul îngheață toate inimile,
când stropii de lacrimi se prefac în fulgi
și toate rănile au sângele trădării închegeat pe-arginți
eu, mă-nec cu soare.

Când pământul se cutremură
și toate apele se năpustesc peste cămările inimii,
când toate visele se sparg
și speranțele se rup în cioburile nestrânse...

când sunt prea mulți ochi
dar dorințe prea puține de-a vedea Adevărul.
Când urechile sunt mii...
dar ignoranța ascultării stă ca un zid,
eu, mă-nec cu soare.

Când toți mor sub potop de ape și cuvinte,
când lipsa de iubire sufocă tot pământul,
când toți renunță la viață pentru moarte...
eu, mă-nec cu soare.

A te-neca cu soare înseamnă fericire,
înseamnă lacrimi vii, surâs și ochi spre cer.
A te-neca cu soare înseamnă sufocare,
de tot ce nu-i destoinic, cu tot ce-i îngeresc.

Și decât sinucideri și-arginți murdari cu sânge.
Decât potop de ape și ură și orbiri.
Decât a fi surd veșnic la tot ce-nseamnă Cerul,
și orb la tot ce crucea înseamnă și-a iubi

... prefer, decât să merg spre negrul drum al lumii
decât să-mi fie frați toți hoții farisei.
Decât să pierd Lumina si vinde Adevărul
pe amărâți de-arginți...
prefer să mă înec.


L.T.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta