luni, 25 martie 2013

Intrarea în Ierusalim

Templul din Capernaum nu mai era amenintat de omul cu duh necurat.
De când El îl eliberase .

Soacra lui Petru se bucura de soare, în timp ce de pe banca din apropierea mãrii îsi privea nepotii jucându-se. Nu demult zãcea pe pat bolnavã, când El a prins-o de mânã si fãrã nici o explicatie s-a vindecat. Acum trãieste bãtrânetea care n-a visat-o.

Paznicul de la casa bogatului a fost leprosul de care El s-a atins când l-a întâmpinat pe strãzile Galileii. Acum crede în minuni.

Casa cu gaurã în acoperis a rãmas ca un monument, strãpunsã zilnic de razele soarelui, sus pe deal. Toti cunosc minunea petrecutã în ea cand El i-a spus slãbãnogului sã se ridice, sã-si i-a patul si sã umble. De-atunci slãbãnogul vindecat se plimbã diminetile pe strãzile cetãtii, bucurându-se de fiecare ciripit de pasãre, de fiecare copil alergând si de fiecare piatrã ce-i loveste usor piciorul. Simte.

Croitorul de la coltul strãzii are de câteva zile un ucenic cunoscut în tinut. Nu demult era omul cu mâna uscatã, însã de când a fost vindecat pasiunile si principiile lui s-au schimbat. Trãieste altfel.

Dacã ajungi în tinutul Gadar, lângã mare, poti gãsi o piatrã în stãncã, pe care scrie un nume. Este numele pitarului din Decapole. Un fost îndrãcit, eliberat de El. Acum stie ce-nseamnã Pâinea Vietii.

Iair, unul din fruntasii sinagogii nu-si poate opri lacrimile atunci când vorbeste despre fetita lui. Când o priveste jucându-se în prag, inima îi este plinã de bucurie. În urmã cu câteva zile era cuprins de frica mortii cã a pierdut-o. Acum stie cine poate aduce mortii înapoi. Singurul.

Femeia care merge în fiecare dimineatã la fântânã, are si ea o minune ce-o urmãreste. Au fost 12 ani de chin, rusine, izolare si cheltuieli. Încã plânge de fericire când îsi aminteste cum o simplã atingere a fost suficientã pentru a primi vindecare de la El. Acum are credintã.

Oriunde ai cãuta ai întâlni minuni.
Înmultirea pâinilor si pestii care-au hrãnit mii de oameni.
Potolirea furtunii si umblarea pe ape.
Pescuirea care aproape scufundã bãrcile.
Eliberarea îndrãcitilor si vindecarea bolnavilor... în fiecare oras pe unde El a trecut.

Si dacã-l întâlniti pe oratorul din cetate, sã stiti cã a fost surdul mut vindecat în urmã cu câteva zile. Acum stie ce înseamnã Puterea Cuvântului.

Binecunoscutul orb din Betsaida, stã la poarta cetãtii si salutã trecãtorii. Încã-I mai simte degetele pline cu noroi puse peste ochi, rugându-se. Acum stie ce înseamnã sã vezi deslusit.

Bartimeu din Ierihon, cersetorul orb, colindã strãzile cetãtii, cântând. Îsi viziteazã des prietenul din Betsaida, si vorbesc despre frumusetea lucrurilor si a oamenilor, asa cum doar doi orbi vindecati pot vorbi. El trãieste împlinit cu binecuvântarea Fiului lui David în inimã.

Azi, gloata din cetate s-a strâns la poarta principalã. Toti poartã-n mânã frunze de finic. Se-aud strigãte de bucurie. Pe Cel ce le-a înviat copiii, le-a vindecat pãrintii si i-a eliberat de propriile pãcate, îl proclamã rege.

Însã Isus intrã în Ierusalim cu lacrimile-n ochi...


Niciun comentariu: