E primãvarã, dar eu scutur flori.
şi-aud cum creşte iarba în grãdinã,
Dar cum sã vãd, când cerul meu e-un nor?
E soare-n jur şi-ascult cum cântã-un greier.
În versul lui senin, el poartã zori.
Parcã ar fi un capãt de poveste....
Ascult cu ochii plini dar suflet gol.
Mai vino Doamne, iarãşi pe la mine.
Mai înfloreşte-mi Tu în rãni, culori.
Sã-mi faci din lacrimi strânse, o poveste.
şi schimbã norul negru-n albe flori.
E frig aici, cu toate cã-i luminã
şi s-au oprit puţin ploile-n loc.
Printre-nghetaţele priviri, înspre Luminã
A rãsãrit firav, primul boboc.
- Ligia Trîncã -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta