- autor necunoscut-
Aveam aripi subţiri cu care de prea multe ori rãtãceam!
Cãutam sã mã aşez, uneori pe copacii vii, dar de cele mai multe ori pe copacii fãrã viaţã şi în mlaştini, pe aproape orice câmp sãlbatic şi groapã.
Nu mi-am îngrijit aripile şi mi-au fost frânte de spini.
Privindu-le îngrijoratã, credeam cã trebuie sã mã mulţumesc cu melodi adunate din bucãţi, sã mã hrãnesc cu frânturi din sufletele altora, sã-mi plâng aripile între praf şi vânt!
Cerul mi se pãrea de plumb. Uneori prea departe ca sã mã auzi!
Credeam cã voi fi mãturat de ploi, fiindcã se anunţau nori grei! ... dar ţi-am simţit inima aproape. Tu, mi-ai rãmas Credincios!
Dumnezeule, când am strãbãtut drum lung, singuratic, ai strãbãtut cãrarea aceea împreunã cu mine. Mi-ai cunoscut sufletul şi multele-i lupte, cu toate cã eu evitam sã Te privesc în ochi ca sã nu pãtrundã privirile Tale prin platoşa ce mi-am fãcut-o scut.
Tu Doamne, m-ai urmãrit şi m-ai învins doar ca sã mã binecuvântezi.
M-ai acceptat aşa cum sunt ca sã mã faci ceea ce trebuie sã fiu!
Acum, în Braţele Tale se strâng aripile mele moi şi frânte!
Acum, în Braţele Tale se strâng aripile mele moi şi frânte!
Vreau vindecare!
Dã-mi vindecare, cãci ştiu cã dacã TU vrei, poți!
Eu Cred!
Dã-mi vindecare, cãci ştiu cã dacã TU vrei, poți!
Eu Cred!
Sunt stângaci.
Un stângaci incapabil sã dea mâna cu mine sau cu alţii, iar urechile, urechile uneori nu-mi pot înţelege propriile cuvinte. Dar de-acum înainte, voi cãuta sã-ţi vãd Frumuseţea care ai aşezat-o între Cer şi Pãmânt!
Voi cãuta sã folosesc Limbajul Crucii!
Sã-ţi ascult Tãcerea, înãbuşind sunetul!
De-acum înainte am sã te port ca o Luminã în sufletul meu şi-al altora.
Am sã te port ca un Foc ce-mi aprinde inima cu licãriri de noi speranţe.
Am sã mi te fac Prieten.
De-acum înainte am sã te port ca o Luminã în sufletul meu şi-al altora.
Am sã te port ca un Foc ce-mi aprinde inima cu licãriri de noi speranţe.
Am sã mi te fac Prieten.
Un Prieten cu care sã-mi împart întreaga viaţã!
De-acum înainte te numesc Vindecãtor, fiindcã mi-ai dat noi aripi!
De-acum înainte te numesc Vindecãtor, fiindcã mi-ai dat noi aripi!
De-acum înainte vreau sã ştie lumea cã mi-ai fost şi-mi eşti Dumnezeu,
un Dumnezeu Adevãrat şi Viu, un Dumnezeu al dragostei, al iertãrii şi-al noilor începuturi!
De-acum înainte, sã ştie lumea cã aici sunt doar în treacãt.
un Dumnezeu Adevãrat şi Viu, un Dumnezeu al dragostei, al iertãrii şi-al noilor începuturi!
De-acum înainte, sã ştie lumea cã aici sunt doar în treacãt.
Cã Tu aştepți sã mã primeşti pe deplin în Lumina Veşniciei!
...şi... cã mi-eşti Cântecul fãrã sfârşit!
...şi... cã mi-eşti Cântecul fãrã sfârşit!
L.T.C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta