Când intri în Ierusalim...

Vino...
dincolo de toate zidurile și împotrivirile mele, Vino!
Chiar dacă nu am curajul să te privesc în ochi atunci când îți vorbesc, Vino!
Cu toate că știu Cine ești și ce ai făcut cu mine!
Vino!

Vino din nou în Ierusalimul vieții mele și cutremură-mi cetatea și zidurile ei din temelii. De data aceasta fă-o puternic. Nu călare pe un măgăruș. Nu în strigăte de bucurie. Nu cu ramuri de finic nici cu haine așternute la picioare.
Vino cu strigăt tare, cu ochii aceia înlăcrimați până la suflet, cu mâinile găurite de urma cuielor de pe cruce! Cu povara lemnului ce l-ai purtat în spate. 

Cu poverile lumii obosite... 

Poate așa te voi vedea mai bine și mai clar. Te voi recunoaște poate mai repede și nu mă voi mai pierde din nou de Mâna Ta.
Vino cu liniștea și pacea ce-mi schimbă orizonturi, dar cutremură-mă cu puterea iertării ce-ți curge prin vene....

Viața...

 

Afară este frig și păsările stau zgribulite la geamul meu. Vântul agită florile recent plantate și face sunete ciudate printre țiglele acoperișului. Copacii se clatină amețiți dintr-o parte în alta, vizibil încordați de înclinările abrupte. 

Timpul trece în tic tac de ceas, dar parcă nu-mi pasă. 

Am doi iepuri supărați pentru că nu le acord atenție deși este ora lor de joacă. 

Las cartea pe masă și închid telefonul.

Viața este o călătorie. 

Cu vânt, cu înclinări, cu nemulțumiri și ore de joacă pierdute fără să profităm de ele. Cu oameni ce vin și oameni ce pleacă. Cu lacrimi uscate pe obraji. 

Cu zâmbete. Cu flori, plantate sau nu. Cu inimi. 

Cu tic tac și timp... 

Reîntoarcere

Revin, ca o pasăre-n zbor spre casa cu dor de vară.
Revin ca o creangă ce-și scutură zăpada când e primăvară.
Revin ca un vis, înapoi, cu toate trăirile mele.
Revin ca un fulger prin nori, ce-anunță vești bune sau rele.

Revin.. și revin și cu ploi și cu soare ce cald mă-ncălzește.
Revin cu răceala din sloi dar și cu´a căldurilor stele.
Revin, ridicat din noroi, scăldată-n a Cerului mare.
Revin și cu răni care dor dar și cicatrici arzătoare.

Revin...

De Primãvarã

Tãcere. Apãsãtoare tãcere. Pãmânt îngheţat de iarnã târzie. O iarnã ce parcã nu mai vrea sã plece. 

Nu gãseşti mişcare, decât frânturi de oameni înghesuiţi în locuri ce par calde. 

Crengi de copaci crãpate la prima adiere de vânt. 

Soare. Dar fals soare. 

Aburi pe strãzi, pe lângã case, pe geamuri. Aburitã viaţã de creştin amorţit. 

Pãmânt gri, nori gri, aer rece şi gri. 

Cuvinte gri din lipsã de fapte. 

Împietrire de suflete, de strãzi, de oameni. 

Ameţitoare luptã între viaţã şi moarte. 

Amãruie iarnã. Acrã ninsoare de cuvinte ce doboarã...