duminică, 6 martie 2011

De Primãvarã

Tãcere.
Apãsãtoare tãcere.
Pãmânt îngheţat de iarnã târzie. O iarnã ce parcã nu mai vrea sã plece.
Nu gãseşti mişcare, decât frânturi de oameni înghesuiţi în locuri ce par calde.
Crengi de copaci crãpate la prima adiere de vânt.
Soare. Dar fals soare.
Aburi pe strãzi, pe lângã case, pe geamuri. Aburitã viaţã de creştin amorţit.
Pãmânt gri, nori gri, aer rece şi gri. Cuvinte gri din lipsã de fapte.
Împietrire de suflete, de strãzi, de oameni.
Ameţitoare luptã între viaţã şi moarte.
Amãruie iarnã.
Acrã ninsoare de cuvinte ce doboarã.

Timp ce se opreşte. Oameni ce stau blocaţi între secunda de ieri şi secunda de mâine. Un strop de ploaie întrerupt din cãderea spre pãmânt, de-un fir de aer.
Clepsidra vremii ce-şi întoarce golul cu faţa spre cer. Boabele timpului ce-ncep sã mişte lumea spre Albastru.
Acum secundele curg din nou, dar de data aceasta spre Veşnicie, mergând dinspre moarte spre viaţã.
Crengi înmugurite. Vise reconstruite.
Zãpezi ce se retrag lãsând pãmântul pregãtit pentru explozie. Explozie de viaţã.
Mişcãri transformate în adieri. Oameni transformaţi în zâmbete, acele zâmbete aducãtoare de Primãveri.
şi din nou, când parcã nimic nu mai avea putere de-a renaşte, întoarce Dumnezeu moartea cu capul în jos, condamnând-o la hibernare veşnicã, în timp ce încresteazã pãmântul cu reînvieri din toate pãrţile.

şi priveşte omul nepãsãtor, clepsidra purtãtoare de o nouã şansã, întoarsã de mâini angelice, pentru încã un anotimp.
şi trece omul nepãsãtor, parcã grãbit, sã moarã iar şi iar... a nu ştiu câta oarã.
şi trece omul indiferent pe lângã Viaţã, doritor sã o primeascã dar neacceptând apropierea atât de tãcutã şi simplã.
şi aşteaptã Dumnezeu, cu viaţa ţâşnind din mâinile încreţite de dragoste. şi mai îmbrãţişeazã cu o Primãvarã... dar omul, aşteptând minuni ce zguduie, renunţã la minunea simplã a apropierii Veşnice.

şi uite aşa, trãieşte pãmântul, de-atâtea primãveri încoace, o cãutare nebunã de viaţã şi Veşnicie, trecând nepãsãtor prin ierni ce-aduc Dumnezeirea la poarta ochilor.

Oh, iarnã a orbirilor de suflete!
Oh, lume presãratã de reînvieri primãveratice!

Niciun comentariu: