Te invit la o ceaşcă de Primăvară!

Razele aurii dau o strălucire stranie apei adormite în pahar.
Copacii au un dans ciudat în bătaia moale a vântului dezgheţat.

Undeva la depărtare, pe o bancă cu faţa spre soare, stau trei femei adâncite într-o conversaţie cu aromă de cafea marocană.

Doi porumbei albi ciuguleau ceva prin apropiere.
Cerul era senin. Un albastru deschis, netulburat de albul norilor (niciodată nu-l văzusem atât de curat).
Pământul încă grii, era presărat, din loc în loc, cu pete verzi şi stropi albi de flori... primele flori ale primăverii.
În liniştea absolută se auzeau primele păsări cum aduceau întâiul cântec al noului anotimp sau, cea din urmă cântare pentru anotimpul pe moarte?

Bun venit Primăvară!

Cu mireasma unui nou început...

Cu florile, păsările şi seninul tău!
Pământul zâmbeşte în verde şi-şi plânge fericirea, scuturând petale de măr!