Din toate cioburile inimii, mi-ai făcut un Cer nou.
Din toate frângerile
trupului, mi-ai desenat fericirile.
Din toate bucățile de
suflet, mi-ai reclădit ființa în mijlocul Eternității.
Tu mi-ai fost întreg când
eu eram în minus.
Tu mi-ai devenit înflorire
când nici măcar nu eram primăvară.
Mi-ai fost umblare pe mare
și mană în pustie.
Stâlp de Foc și Cetate de
scăpare.
Mi-ai fost pâine și vin,
Stâncă de adăpost și motiv
de închinare.
Mi-ai fost rugul aprins care nu mistuie.
Mi-ai fost aripi și
suflare de viață.
Mi-ai fost mormânt și Înviere…
L.T.C
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta