Aniversare

 Nu știți voi câtă fericire mi-au adus mesajele voastre, telefoanele și gândurile.
Am avut cea mai frumoasă zi de naștere, în ciuda vremurilor pandemice în care trăim. 
Vă amintiți când vă spuneam că îmi propun să fiu mai mulțumitoare, să mă plâng mai puțin și ceea ce îmi planific, să duc la bun sfârșit?

M-ați surprins mulți spunându-mi că vedeți ceea ce eu nu vedeam în mine. Sau cel puțin nu așa... nu la fel. Chiar și azi încă mai primesc mesaje pentru ieri, care îmi fac ochii să lăcrimeze a fericire.

Voi vedeți în mine liniște, când defapt furtunile cu eu-ul sunt în toi. Vedeți în mine perseverență, când am un morman de frustrări pe care încerc să le liniștesc zilnic. Vedeți ambiție și eu mustesc a nepăsare. Vedeți iubire și eu încă nu reușesc să mă iubesc nici măcar pe mine. Vedeți smerenie, când eu încă îmi plâng consecințele ultimei supradoze de mândrie. Mi-ați spus că v-am fost portul în care pentru prima data după mult timp v-ați odihnit barca obosită de valuri. Mi-ați spus că am fost umărul pe care ați simțiti că în sfârșit vă puteți descărca sufletul. Unii aproape că mi-ați spus că v-am salvat viața, dar eu nu știu să fi făcut asta vreodată...

Ce știu este că sunt pe drumul bun, că las amprente pe suflete și unele nu se vor șterge niciodată. Încă sunt stângace, încă mă plâng mult și fac puțin. încă nu îmi folosesc puterile și inima suficient de tare. Încă sunt un bulgăre de lut în mâna Olarului, pe care îl tot modelează și îl modifică pe roata vieții (dar odată și odată mă voi transforma în frumusețe).

Ce mi-a fericit ziua este faptul că voi vedeți deja ce aș putea fi și asta înseamnă doar un singur lucru: că luptele mele merită duse până la victorie.

Mi-ați lăudat toți schimbarea deși eu sunt în toiul ei. Așa că mă fac și mai responsabilă de azi de tot ce spun și scriu, dar mai ales de tot ce gândesc. 

(..."căci din adâncul inimii vorbește gura.").

L.T.C.