luni, 27 februarie 2012

Fără renunţare!


Sã nu-mi spui cã renunţi!
Pentru simplul fapt cã ai pierdut ceva ce credeai vital pentru tine, sã nu-mi spui cã renunţi.
Pentru cã te-au lovit puternic din pãrţile din care cel mai puţin te aşteptai, sã nu-mi spui cã te dai bãtut.
Renunţarea este slãbiciunea înfrânţilor, nu-mi spune cã ai fost înfrânt.

Sã nu-mi spui cã renunţi pentru cã te vezi la pãmânt.
Doar laşii renunţã.
Dacã ai ajuns pânã aici, dacã ai reuşit sã te faci vãzut ca mai apoi sã arunce în tine cu pietre,
dacã te-au pus la pãmânt şi te dor rãnile cuvintelor,
dacã simţi golul singurãtãţii cãutându-şi loc în tine,
nu înseamnã cã eşti înfrânt de tot... Ridicã-te!

Cã suferinţa duce la renunţare, ştie toatã lumea...
dar tu învaţã lumea cã suferinţa te clãdeşte mai aproape de Cer!
Sã renunţi e usor, se dã bãtut oricine atunci când are impresia cã nu mai poate merge înainte... dar tu nu fi "oricine", tu nu te molipsi de aceastã urâtã virtute, nu accepta renunţarea în viaţa ta niciodatã!
Mereu existã un Drum ce merge înainte!

Sã nu renunţi deci!
Singura renunţare acceptabilã este renunţarea la sine!


4 comentarii:

la petite artiste spunea...

superb!

Iullia spunea...

foarte frumos!!!! "singura renuntare acceptata este renunatarea la sine" exceptional! Fii binecuvantata!

sara spunea...

Amin!Sa nu renunt, sa cred, sa sper!
Multumesc Ligia!Dios le bendiga!

unfulgdenea inpalmata spunea...

Confruntarea cu realitatea te face puternic!