duminică, 31 martie 2013

Sã moarã

Sã moarã, Doamne
toate gândurile rele
Si sã ucidem vorbe...
Nu s-omorâm cu ele.

Sã moarã toatã ura
Si bârfa si mândria.
Chiar de rãmânem goi...
Sã fie armonia.

Sã moarã, Doamne firea
în care crestem zilnic,
Si nascã umilinta
gestul înfrãtirii.

Sã moarã toatã ciuda,
invidia si frica.
Sã nu mai fie nasuri în aer...
din nimica.

Sã judecãm doar fapta
ce-o facem noi, si-atât.
Sã moarã condamnarea
spre fratii nosti`, din jur.

Sã ne smerim ca Tine.
Nu doar de ochii lumii.
Sã nu dãm mâna doar
ca sã obtinem premii.

Sã moarã, Doamne, gesturi
fãcute cu`interese,
Si sã învie-n noi
Rusalii si miresme.

Sã nu ne vindem ieftin
pentru un blid de linte,
când Tu ne-oferi în schimb
Pretioasã Nemurire.

31.martie.2013
L.T.

joi, 28 martie 2013

Misiunea Bisericii


Cu simtul umorului bine dezvoltat, cu ideile clare si fara teama de a le exprima, batranelul acesta, considerat de unii drept trimisul lui Dumnezeu pe pamant, a stiut inca din prima zi sa lase lucrurile clare in ce priveste misiunea lui. A stiut castiga respectul tuturor prin zambet si fapte... mai ales fapte.
 Nu stiu daca in viitorul apropiat se va lasa influentat de lumea aceasta mediocra si murdara... nu stiu daca-si va sacrifica idealurile doar ca sa multumeasca politicienii si conducatorii puternici a Europei... nu stiu daca va trece cu vederea sau va schimba legile religioase... nu stiu daca va arunca cu piatra si-apoi va ascunde mana... nu stiu daca in el se afla un Toma sau un Iuda...
Ce cred, cred ca este cu adevarat un trimis de Sus pentru a aduce o schimbare, pentru a da curaj celor care plang de multa vreme in ascuns... cred ca alegerea lui a surprins pe toata lumea si persoana lui va surprinde lumea.
Se axeaza pe Hristos, si asta spune multe... sau spune totul.
Il urmaresc de cand a fost numit Papã, ii citesc cu atentie discursurile si analizez ideile. Si imi place. Imi place atat de mult incat cred cu toata puterea ca daca majoritatea conducatorilor si liderilor spirituali ar gandi astfel, lumea ar deveni un loc mai bun.
Discursul lui Jorge Mario Bergoglio în faţa conclavului cardinalilor înainte de a fi ales papă câteva zile mai târziu a fost făcut public, cu acordul papei Francisc, de către cardinalul Jaime Ortega, arhiepiscop de Havana.
"1. Evanghelizarea presupune zelul apostolic. Evanghelizarea presupune pentru Biserică îndrăzneala de a ieşi din ea însăşi. Biserica este chemată să iasă din ea însăşi pentru a merge către periferii, nu doar cele geografice, ci şi periferiile existenţiale: cele ale misterului păcatului, cele ale durerii, cele ale nedreptăţii, cele ale ignoranţei şi ale absenţei religioase, cele ale gândirii, cele ale tuturor suferinţelor.
2. Când Biserica nu iese din ea însăşi pentru evanghelizare, ea devine "autoreferentă" şi atunci se îmbolnăveşte. Relele care, de-a lungul timpului, au afectat instituţiile religioase au rădăcinile în autoreferinţă, un fel de narcisism teologic.
În Apocalipsă, Isus spune că este la poartă şi cheamă. Evident, textul se referă la cei pe care îi cheamă din exterior pentru a intra... Însă eu cred că de fiecare dată Isus bate dinăuntru pentru ca noi să îl lăsăm să iasă. Biserica autoreferentă îl poartă pe Isus Hristos în interior şi nu îl lasă să iasă.
3. Biserica, când este autorefentă, fără a-şi da seama, crede că îşi menţine propria lumină. Ea încetează să mai fie "mysterium lunae" şi dă naştere acestui rău atât de grav care este spiritualitatea lumească (conform Lubac - Henri de Lubac, cardinal iezuit francez 1896-1991, n.r. - cel mai mare rău care i se poate petrece Bisericii). Înseamnă a trăi pentru a aduce glorie unuia sau altuia.
Pentru a simplifica, există două imagini ale Bisericii: Biserica evanghelizatoare care iese din ea însăşi, "Dei verbum religiose audiens et fidenter proclamans", sau Biserica lumească care trăieşte în ea însăşi, din ea însăşi şi pentru ea însăşi.

Papa Francisc

Scrisoare pentru Geraldine


O scrisoare demna de citit, demna de luat aminte si demna de iubit. Va las pe voi sa aflati cine sunt personajele principale, si nu uitati... scrisoarea este cat se poate de reala.
“Fetita mea!
Acum este noapte. Noaptea de Craciun. Toti soldatii inarmati din mica mea cetate au adormit. Fratele tau si sora ta dorm. Chiar si mama ta doarme. Aproape ca nu am trezit puisorii adormiti, cand m-am pornit in camera asta semi luminata. Cat esti de departe de mine! Si sa orbesc daca nu vad imaginea ta in fata ochilor mei tot timpul. Portretul tau sta aici pe masa si aici, in inima mea. Dar unde esti tu? Acolo, in Parisul de poveste, dansezi pe mareata scena teatrala de pe Champs-Élysées. Stiu asta prea bine si totusi mi se pare ca aud pasii tai in linistea noptii, vad ochii tai, care stralucesc ca stelele pe cerul de iarna.
Aud cum interpretezi in spectacolul de Craciun rolul frumoasei persiene inrobita de hanul tatar. Fii o frumoasa si danseaza! Fii o stea si straluceste! Dar daca extazul si multumirile publicului te vor imbata, daca mireasma florilor te vor ameti, aseaza-te in colt si citeste scrisoarea mea, asculta-ti glasul inimii. Sunt tatal tau, Geraldine! Eu, Charlie, Charlie Chaplin! Stii tu, oare cate nopti am stat langa patul tau cand erai mica si iti povesteam basme despre frumoasa adormita, despre dragonul care nu doarme niciodata? Si cand somnul imi biruia ochii batrani radeam de el si ii ziceam: “Pleaca! Somnul meu e tesut din visurile fiicei mele!”
Ti-am vazut visurile, Geraldine, ti-am vazut viitorul, ziua ta de azi. Am vazut o fata dansand pe scena, o zana alunecand pe cer. Auzeam cum  vorbea publicul: “Vedeti fata aceasta? Este fiica unui bufon batran. Mai tineti minte? Il chema Charlie.” Da, eu sunt Charlie! Sunt acel bufon batran! Astazi este randul tau. Danseaza! Eu am dansat in pantaloni rupti, largi, dar tu dansezi in costum de matase de printesa. Aceste dansuri si furtuna de aplauze te vor inalta la cer. Zboara! Zboara acolo! Dar coboara si pe pamant! Trebuie sa vezi viata oamenilor, viata dansatorilor de pe strada, care danseaza tremurand de frig si de foame. Eu am fost ca ei, Geraldine. In acele nopti magice cand tu adormeai leganata de povestile mele, eu stateam treaz.
Ma uitam la fata ta, ascultam bataile inimii tale si ma intrebam: “Charlie, oare acest pisicut intr-o zi te va recunoaste?” Nu mai stii, Geraldine. Multe povesti ti-am spus in acele nopti indepartate, dar poveste mea – niciodata. Dar ea este interesanta. Este despre bufonul flamand, care canta si dansa in cartierele sarace ale Londrei si pe urma strangea pentru binefaceri. Iata-o, povestea mea! Am cunoscut si foamea si ce inseamna sa nu ai un acoperis deasupra capului. Mai mult decat atat, am simtit durerea umilitoare a mascariciului hoinar, in pieptul caruia se framanta un ocean de mandrie; si aceasta mandrie era ranita dureros de monedele aruncate. Si totusi sunt viu, asa ca sa lasam asta.
Mai bine sa vorbim despre tine. Dupa numele tau – Geraldine – urmeaza familia mea – Chaplin. Cu aceasta familie, mai bine de 40 de ani am amuzat oamenii. Dar eu am plans mai mult decat au ras ei. Geraldine, in lumea in care traiesti, exista nu numai dansuri si muzica! La miezul noptii, cand iesi din sala imensa, poti sa uiti de admiratorii bogati, dar nu uita sa intrebi de soferul taxiului, care te va duce acasa, de sotia sa. Si daca este insarcinata si nu au bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i niste bani in buzunar. Am dat ordin la banca sa-ti plateasca aceste cheltuieli. Dar celorlalti plateste-le exact cat le datorezi. Din cand in cand mergi cu metroul sau cu autobuzul, mergi pe jos si cunoaste orasul.
Priveste mai atent la oameni! Uita-te la vaduve si copii orfani. Macar o data pe zi vorbeste-ti asa: “Sunt la fel ca ei”. Da, esti una cu ei, fetita mea! Mai mult decat atat. Arta, inainte sa dea aripi omului, ca el sa zboare in sus, ii rupe picioarele. Si daca va veni ziua cand te vei simti mai presus decat publicul, paraseste scena imediat. Cu primul taxi mergi prin periferiile Parisului. Il stiu foarte bine! Acolo vei vedea multe dansatoare ca tine, poate chiar mai frumoase, mai gratioase, cu mai multa mandrie. Acolo nu va fi nici urma de reflectoarele orbitoare ale teatrului tau. Reflector pentru dansele este luna.
Uita-te bine! Nu danseaza ele mai bine decat tine? Recunoaste, fetita mea! Intotdeauna se va gasi acela care danseaza, joaca mai bine decat tine! Si tine minte: in familia lui Charlie nu a fost nici unul care sa fi certat soferul de taxi sau sa rada de saracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, iar tu vei trai. Vreau ca tu niciodata sa nu stii ce e aceea saracie. Cu aceasta scrisoare iti trimit o carte de cecuri, pentru ca tu sa poti cheltui cat iti doresti. Dar cand vei cheltui doi franci sa nu uiti ca al treilea nu e al tau. El trebuie sa ii apartina unui necunoscut care are nevoie de dansul. Iar tu vei gasi repede unul. Trebuie numai sa vrei sa-i vezi pe acesti saraci necunoscuti si ii vei intalni oriunde. Vorbesc cu tine despre bani, deoarece le-am cunoscut puterea demonica. Am petrecut foarte mult timp la circ si tot timpul imi faceam griji pentru echilibristi.
Si trebuie sa-ti spun ca oamenii cad cel mai des pe pamantul tare, mai des decat echilibristii de pe sarma. Poate la vreo petrecere selecta te va orbi stralucirea vreunui diamant. In acel moment el va deveni acea sarma periculoasa si caderea este inevitabila. Poate, intr-o buna zi, o sa te cucereasca chipul frumos al unui print. In acea zi vei deveni un echilibrist lipsit de experienta, iar acestia cad de fiecare data. Nu iti vinde inima pentru aur si bijuterii. Afla ca cel mai mare diamant este soarele. Din fericire el straluceste pentru toti. Cand va veni vremea si te vei indragosti, iubeste acea persoana din toata inima. I-am spus mamei tale sa-ti scrie despre asta. Ea intelege dragostea mai mult decat mine si e mai bine ca ea sa discute despre acest lucru cu tine. Munca iti este grea, stiu asta.
Corpul iti este acoperit de o bucata de matase. Pentru arta poti sa apari pe scena si dezbracat, dar sa te intorci de acolo trebuie nu numai sa fii imbracat, dar si mai curat. Sunt batran si poate, cuvintele mele suna amuzant. Dar, dupa mine, trupul tau dezgolit trebuie sa apartina numai celui care iti iubeste sufletul dezgolit. Nu este grav, daca parerea ta in aceasta privinta este veche de zece ani, adica apartine timpului trecut. Nu-ti fie frica, acesti zece ani nu te vor imbatrani. Dar oricum nu ar fi, vreau ca tu sa fii ultimul om care va deveni locuitor al insulei goilor. Stiu ca tatii si copiii duc o lupta vesnica. Lupta cu mine, cu gandurile mele, fetita mea! Nu iubesc copiii ascultatori. Si cum nu au cazut lacrimi din ochii mei pe aceasta scrisoare, vreau sa cred, ca aceasta noapte de Craciun este noaptea minunilor.
Imi doresc sa se intample o minune si tu sa intelegi cu adevarat ce am vrut sa-ti spun. Charlie a imbatranit, Geraldine. Mai devreme sau mai tarziu in loc de rochia alba de scena va trebui sa imbraci vesminte de doliu ca sa vii la mormantul meu. Acum nu vreau sa te intristez. Dar din vreme in vreme uita-te in oglinda – acolo vei vedea trasaturile mele. In venele tale curge sangele meu. Chiar si atunci cand sangele se va opri in vasele mele, vreau ca tu sa nu il uiti pe tatal tau. Nu am fost un inger, dar intotdeauna am incercat sa fiu om. Incearca si tu.
Te sarut, Geraldine.
Al tau, Charlie
Decembrie 1965”

luni, 25 martie 2013

Intrarea în Ierusalim

Templul din Capernaum nu mai era amenintat de omul cu duh necurat.
De când El îl eliberase .

Soacra lui Petru se bucura de soare, în timp ce de pe banca din apropierea mãrii îsi privea nepotii jucându-se. Nu demult zãcea pe pat bolnavã, când El a prins-o de mânã si fãrã nici o explicatie s-a vindecat. Acum trãieste bãtrânetea care n-a visat-o.

Paznicul de la casa bogatului a fost leprosul de care El s-a atins când l-a întâmpinat pe strãzile Galileii. Acum crede în minuni.

Casa cu gaurã în acoperis a rãmas ca un monument, strãpunsã zilnic de razele soarelui, sus pe deal. Toti cunosc minunea petrecutã în ea cand El i-a spus slãbãnogului sã se ridice, sã-si i-a patul si sã umble. De-atunci slãbãnogul vindecat se plimbã diminetile pe strãzile cetãtii, bucurându-se de fiecare ciripit de pasãre, de fiecare copil alergând si de fiecare piatrã ce-i loveste usor piciorul. Simte.

Croitorul de la coltul strãzii are de câteva zile un ucenic cunoscut în tinut. Nu demult era omul cu mâna uscatã, însã de când a fost vindecat pasiunile si principiile lui s-au schimbat. Trãieste altfel.

Dacã ajungi în tinutul Gadar, lângã mare, poti gãsi o piatrã în stãncã, pe care scrie un nume. Este numele pitarului din Decapole. Un fost îndrãcit, eliberat de El. Acum stie ce-nseamnã Pâinea Vietii.

Iair, unul din fruntasii sinagogii nu-si poate opri lacrimile atunci când vorbeste despre fetita lui. Când o priveste jucându-se în prag, inima îi este plinã de bucurie. În urmã cu câteva zile era cuprins de frica mortii cã a pierdut-o. Acum stie cine poate aduce mortii înapoi. Singurul.

Femeia care merge în fiecare dimineatã la fântânã, are si ea o minune ce-o urmãreste. Au fost 12 ani de chin, rusine, izolare si cheltuieli. Încã plânge de fericire când îsi aminteste cum o simplã atingere a fost suficientã pentru a primi vindecare de la El. Acum are credintã.

Oriunde ai cãuta ai întâlni minuni.
Înmultirea pâinilor si pestii care-au hrãnit mii de oameni.
Potolirea furtunii si umblarea pe ape.
Pescuirea care aproape scufundã bãrcile.
Eliberarea îndrãcitilor si vindecarea bolnavilor... în fiecare oras pe unde El a trecut.

Si dacã-l întâlniti pe oratorul din cetate, sã stiti cã a fost surdul mut vindecat în urmã cu câteva zile. Acum stie ce înseamnã Puterea Cuvântului.

Binecunoscutul orb din Betsaida, stã la poarta cetãtii si salutã trecãtorii. Încã-I mai simte degetele pline cu noroi puse peste ochi, rugându-se. Acum stie ce înseamnã sã vezi deslusit.

Bartimeu din Ierihon, cersetorul orb, colindã strãzile cetãtii, cântând. Îsi viziteazã des prietenul din Betsaida, si vorbesc despre frumusetea lucrurilor si a oamenilor, asa cum doar doi orbi vindecati pot vorbi. El trãieste împlinit cu binecuvântarea Fiului lui David în inimã.

Azi, gloata din cetate s-a strâns la poarta principalã. Toti poartã-n mânã frunze de finic. Se-aud strigãte de bucurie. Pe Cel ce le-a înviat copiii, le-a vindecat pãrintii si i-a eliberat de propriile pãcate, îl proclamã rege.

Însã Isus intrã în Ierusalim cu lacrimile-n ochi...


miercuri, 20 martie 2013

=CU AROMÃ DE LUMINÃ=


Aroma Luminii venite de Sus
Mereu sa iti umple trairea
In veci calauza sa ai Duhul Sfant,
Si-n Crist sa-ti gasesti fericirea

Imbraca armura Cuvantului Sfant
Ca scut pe vecie sa-ti fie
Pe cate carari vei umbla insetand
Cristos sa iti dea Apa Vie

Sa nu te-ncante niciodat
Placeri ce lutul tine
Ci tu sa savurezi din plin
"Aromele Divine,"

Sa nu opresti lucrarea sfanta
De nu-i pe placul tuturor
Ca de-a fost pusa la-ncercare
Chiar Domnul iti va da ogor

Chiar de-ai umbla prin vai adanci
Tu prin credinta,sui
Lumina o primesti de Sus
Aroma tu i-o pui

Disciplineaza-ti viata
In Sfanta-nvatatura
Raspunde-n bunatate
La nenteleasa ura

Sa nu te-nvaluie mandria
Ca nu posezi ce n-ai primit
Dar nici smerenia-ntr-atata
Incat sa nu mai faci nimic

Sa nu te tulbure-ncercarea
De pace fie-ti viata plina
Si-n jurul tau sa raspandesti
"AROMA DE LUMINA"!

-AMIN-
"la multi ani"cu dragoste -mama-

poezie scrisa de mama 9.martie.2013
Mariana Trîncã

luni, 18 martie 2013

Am pierdere de viatã

Am pierdere de viatã,
Am pierdere de sânge
Si pierdere de vlagã
Si pierdere de vise.

Am pierdere de oameni
Si pierdere de bine.
Am pierdere de pace
Si pierdere de Tine.

Si am rãmas pustie
Si goalã de iubire.
Si am rãmas strãinã
Si singurã cu mine...

Pânã-ntr-o zi când Fiul
Trecea-mbulzit de lume
Pe strãzile cetãtii
Nãscând credinta-n mine.

Si-am îndrãznit puternic
Fãcându-mi loc prin gloatã,
Si m-am atins de hainã
Ce-mi vindecã o boalã.

Cu pierderi peste pierderi
Asa-m trecut prin viatã...
Pân`am gãsit credinta
În Fiul ce dezleagã.


L.T.
Poem scris pe 17.03.2013 - Marcu 5: 21-36

luni, 11 martie 2013

Sã ne întoarcem iarãsi înapoi

Te rog rastoarnã piatra la-oparte
Si cheamã-mã afarã din mormânt.
Cã m-am scârbit Doamne, de-atâta noapte,
De-atâta întuneric si pãmânt.

Te rog mai pune-un rãsãrit de soare
Si o`nviere Doamne, peste noi.
Cã sunt sãtulã de atâta moarte,
Crucificãri, batjocuri si noroi.

Si mai întinde-Ti Mâna înc-odatã
S-atingã Toma, cel ascuns din noi,
Palma strãpunsã, si-astfel sã trezeascã
Atingerea din nou credinta-n noi.

Te rog mai dã-ne doar o zi de Paste,
Cã poate-acum ne-om aminti de tot;
De Miel, de cruce, de piatra de-oparte...
Si ne-om întoarce iarãsi înapoi.


L.T.
Poem scris pe 10.03.2013

vineri, 8 martie 2013

Femeie

Ai reusit sa treci peste momentul acela greu, zambind, desi nu credeai ca mai exista si urmatorul pas.
Ti-ai strans puternic pumnii, ai prins curaj si s-au deschis noi drumuri in calea ta.
Pentru el esti sursa de inspiratie in arta, muzica, opera, sculptura, pictura si versuri.
Ai calitatea de-a stii putin din toate. Chiar si cele mai nebanuite lucruri.
Iubesti, si nu stii sa te joci cu iubirea. Cand iubesti, iubesti cu sufletul.
Pentru tine conteaza detaliile. Cele mici si totusi mari.
Esti capabila sa ierti in cateva secunde. Si-apoi sa-ti auto-vindeci sufletul in ani.
Crezi. Si uneori credinta ta misca muntii vietii, atunci cand este vorba despre cei ce-i iubesti.
Gasesti linistea in lucrurile simple, cum ar fi un cantec de vioara, o cana de ceai sau o carte.
Te minunezi de intamplarile zilnice, de parca le-ai trai pentru prima data, in fiecare zi.
Esti puternica dar ai suflet sensibil. De aceea plangi si razi in acelasi timp.
Toti te vad firava si plapanda. Dar inca nu toti au realizat ca esentele tari se pastreaza in sticlute mici.
Iti place sa daruiesti atunci cand iubesti. Esti mama de fii si prietena.
Constienta de puterea care ti-a fost data, mergi prin viata zambind, indiferent de greutatile ce-ti apasa inima.
Ai frumusete, profunzime, mister si eleganta. Si esti singura care stii sa le folosesti cum trebuie.
Stii sa fi independenta dar totusi preferi sa fie el langa tine, ca sa te simti protejata si iubita.
Pana la urma siguranta iubirii este ceva fundamental pentru o femeie.
Tanjesti sa te indragostesti in fiecare zi, de acelasi om.

Azi e martie.
E o zi speciala pentru tine.
Pentru ca esti puternica, statornica, credincioasa si realista
Pentru ca esti visatoare, luptatoare si optimista ....
Pentru ca esti Femeie!

"Educi un barbat, educi un barbat. Educi o femeie, educi o intreaga generatie." (Brigham Young)

"Toate popoarele civilizate au respectat femeia." (Jean Jacques Rousseau)