30 noiembrie 2012

Slava Ta în valea mea

Tu, m-ai adus în vale [mai aproape de Tine Doamne]
Unde trăiesc în adâncimi dar Te văd pe Tine în înălțimi.
Îngrădit de munți de păcate, îți privesc gloria.

Ajută-mă să învăț paradoxul:
Că drumul de jos înseamnă drumul în sus,
Că a fi smerit înseamna să fi înălțat,
Că inima frântă este o inimă vindecată,
Că duhul frânt este un duh care se bucură,
Că sufletul care se pocăiește este sufletul victorios,
Că a nu avea nimic înseamnă să ai totul,
Că a purta crucea înseamnă a purta cununa,
Că a da înseamnă a primi,
Și că valea este locul de viziune.

Doamne, în timpul zilei stelele se văd din cele mai adânci fântâni,
și cu cât sunt mai adânci fântânile, cu atât sunt stelele mai strălucitoare.
Ajută-mă să găsesc lumina Ta în întunericul meu,
Viața Ta în moartea mea,
Bucuria Ta în necazul meu,
Harul Tău în păcatul meu,
Bogățiile Tale în sărăcia mea,
Slava Ta în valea mea.



L.T.C.

Un comentariu:

Anonim spunea...

foarte profund despre un paradox atat de simplu,la prima vedere. cand il tarim, ne da dureri.si bucurii.

Trimiteți un comentariu

Părerea ta