Copile...

Mă simţi cum curg prin vânt, prin mâinile tale, copile?
Simţi cum sărutările Mele sunt stropi de ploaie şi lacrimile mele apă de mare?
Mă vezi când toate luminile se sting?
Mă găseşti?
Te regăseşti în Mine, copile?
Auzi, când obosit, aștept să-mi dai voie să-ţi vorbesc, dar parcă nu mai vrei să faci linişte în tine?

Nu vrei să-Mi laşi barca ta Mie?
Barca ta-i viaţă.
... şi viaţa-i de hârtie...

Mă vezi cum am devenit stâncă pentru adăpost...
... şi stâlp de foc...
... şi Soare?
Dar uneori preferi să stai în mijlocul mării cu valurile ei îmbrăcate cu moarte,
iar Eu stau şi astept să te-ascunzi în peştera din inima Mea...
până când aşteptarea se transformă în strigăt de ajutor.
Atunci îmi las visele singure şi mă arunc după tine, în mare.În timp ce stai înfăşurat în aripi, lângă foc, iau vioara în mâini şi-ţi cânt.
Inima-Mi de Tată e îndrăgostită de fiecare gest al tău, de fiecare vis născut în tine.
Te-aş îmbrăţişa aşa cum stai acolo, cu pleoapele aproape adormite, dar ai crescut şi uneori îmi priveşti îmbrăţişările ca o ruşine. 

Aşa că aştept să ridici mâinile, să mă strângi cu braţele tale, cum făceai mai înainte, când erai doar un copil nedezlipit de Mine.

Te-aş închide între trei pereţi de Cer şi unul de Soare, dar ţi-am promis că vei fi liber. Aşa că tu alegi, chiar dacă inima Mea se frânge aşteptându-te.

Îţi aminteşti cum alergai plângând, să-mi spui că doare rana din genunchi?
Când ţi-au rănit prima dată inima, ai plâns, dar nu ai vrut să-Mi spui de ce.
Când crezi că totul se sfârşeşte la un moment dat, de un singur lucru să fii sigur: 

Te iubesc.
Te iubesc cu toate durerile şi rănile tale.
Te iubesc cu toate păcatele şi ruinele tale.
Te iubesc cu toată viaţa şi moartea Mea.

TATA