De ce, trecând peste cârtirile mele, azi mi-ai frânt vorbele printr-o carte cititã?
De ce, ştiind cã mâine iar te voi ignora (e obicei în fire), azi mi-ai acordat toatã atenția Ta?
De ce, cunoscându-mi inima, totuşi mi-ai bucurat sufletul când priveam zâmbind dansul fluturilor, lângã râu?
De ce, fãrã sã-ți fi cerut (împiedicatã de mândrie), azi, mi-ai înflorit sub ochii primii maci ai primãverii?
De ce îmi încânți auzul cu ciripit de pãsãri şi fâlfâit de aripi?
De ce îmi mai dai şansa sã-mi plimb degetele prin pãrul creț al câinelui, ce aleargã şi mã învitã la joacã, prin iarba crescutã de Tine?
De ce mi-ai lãsat ochii (prea rar ridicați spre cer), sã priveascã mersul ritmat al furnicilor?
De ce mi-ai desenat din nori, o inimã, azi?
De ce mi-ai curãțat Cerul atât de senin?
De ce continui sã faci toate aceste minuni, în viața mea, zilnic?
Nu ştiu sã fi fãcut nimic sã le merit, dar mi-ai strãfulgerat gândurile cu un simplu rãspuns...
" Fiindcã atât de mult Te-am iubit... " - IOAN 3:16
L.T.C.
2 comentarii:
superb Ligi!:x te iubesc frumusete! pentru tot cerul care incape in tine!:x
Minunat, m-ai făcut să lăcrimez și să cred în El. Ligi, simt să-ți spun ceva.. Te iubesc cu dragostea Sa de Tată și te simt ca o soră. Praying 4 u :)
Trimiteți un comentariu
Părerea ta