joi, 22 aprilie 2010

Te iubesc...

Te iubesc pentru cã mi-ai aşezat Lumina peste ochii
şi mi-ai învãţat inima sã danseze pe-un ritm veşnic...
Te iubesc pentru cã ai conturat mâinile mele şi le-ai dat puterea sã-ţi poatã scrie, sã poatã atinge vioara învechitã de timp, înghesuind frumos, note şi sunete, într-un suflet gol...
Te iubesc, pentru cã-mi veghezi zilnic fiecare pas, cuvânt, gest sau lacrimã...
Te iubesc, pentru cã eşti şi norul gros dar şi raza cãldurii...
Te iubesc pentru cã m-ai iubit...

Ca o condamnare la moarte a fost iubirea Ta pentru mine...
Dacã nu era aşa, azi încã hoinãream departe de faţa Cerului, ca un Cain veşnic înfricat..
Dacã nu era aşa, zideam la nesfârşit un Babel, fãrã sã ştiu cã norii îmi vor dãrâma sufletul odatã cu visele şi cãrãmizile arse, rãmânând în urmã doar praf ameţitor şi gust a fum...
Dacã nu mã iubeai, încât iubirea pentru mine sã te condamne smerit la moarte,
continuam primind scrisori pe-o adresã din Egiptul sclaviei...
Dacã iubirea Ta nu mã salva, nu mai trãiam minunea corbilor ce-mi hrãneau visul cu speranţe ...

Te iubesc, pentru cã mi-ai deschis drum prin Marea suferinţelor mele Roşii...
şi ai spart stânci ca sã-mi linişteşti setea, deşi era o sete a unui suflet în cârtire..
Te iubesc pentru cã ai ştiut sã-mi controlezi paşii, chiar şi-n pustiul rãtãcirii mele, mereu spre bine...
Te iubesc pentru cã ai îndeplinit promisiuni de care eu uitasem, dar Tu nu...
Te iubesc pentru cã mi-ai îngãduit încã un rãsãrit,
în timp ce-n urma mea, Sodoma uriaşilor, la fel de nevrednicã ca şi mine, se unea cu cenuşa pãmântului, lãsând locul pustiu...
Te iubesc pentru cã mi-ai amintit şi azi cã eşti Iehova-Iire... ( Domn ce-mi porţi de grijã )
şi Rafa ( vindecãtor )
şi Rabi ( învãţãtor )
şi Shilo ( mântuire )...

Tu ai spart toate ferestrele, şi-ai despãrţit toate gratiile ce-mi legau sufletul de lumea întemniţãrilor...
Tu mi-ai fost scarã spre Cer... şi piatrã de aducere aminte!

şi ştii de ce te mai iubesc, Dumnezeule? ...
pentru cã mi-ai scris pe trecut "Manase" ( uitare ) ...şi pe prezent, "Rodire"...
Pentru cã ai ales sã mã iubeşti, condamnându-te prin acea dragoste milenarã, ce-a ars ca un rug în Tine, fãrã sã mã mistuie!

Tu, lumina desãvârşitã, mi-ai întors dimineţile spre rãsãrit...
visele spre vârf de Munte
şi inima spre Locul Sfânt...

Acum, deşii nu mi-e viaţa zâmbet, iubesc...
iubesc trãind prin credinţã,
pentru cã vãd cât mi-ai îndrãgit sufletul ( "pânã la moarte, şi încã moarte de cruce" ),
şi chiar dacã vor vei încercãri ce vor trece prin mine fisurându-mi inima...
eu ştiu cã vor fi rãni sub formã de petale...
Acesta e azi, un motiv în plus,
sã cred în Tine!

Ţi-am scris, eu, Ligia...
cea care a ales sã iubeascã asemenea Ţie...
chiar de-ar fi sub riscul condamnãrii la moarte!

7 comentarii:

Luminita Ciuciumis spunea...

minunat Ligia!...de fiecare data cand citesc ceva scris de tine, mai descopar un motiv sa merg inainte,sa ma incred in EL.Est minunata Ligi!

ADELINA PHOTOGRAPHY spunea...

Extraordinar ...ca intotdeauna Ligia, ma simt onorata sa te cunosc si sa imi mangai inima de fiecare data cand iti citesc randurile...ma regasesc in intregime in fiecare cuvant de-al tau! Multumesc Domnului ca existi si ca te-a creeat atat de minunat!
Adelina

Ligia Trîncă spunea...

multumesc Lumi(na) ...
ai adus prin cuvintele tale "rusalii" azi...
te iubesc!


Adelina...
versurile muzicii tale, m-au ajutat in parte... la ce am scris aici...
sub ce forma, nu stiu sa-ti explic unde exact, sau ce fragment... dar zilele astea te-am ascultat mult...
si s-a nascut asta...

ciudata amestecare de trairi si muzica... :)

ADELINA PHOTOGRAPHY spunea...

Ligia un prieten ca tine mi-e de ajuns....nici 100.000 nu s-ar compara cu tine! stii... se zice ca mai bine sa ai un prieten adevarat decat 100 falsi...dar cum ziceai tu..."prietenii sunt minuni" si tu esti minunea mea....azi tu mi-ai fost stanca de care m-am agatat in furtuna in care ma aflam! multumesc!

Ligia Trîncă spunea...

adelina...
cuvintele tale m-au provocat azi, obligatoriu, sa zambesc de fericire...
ai incurajat tu mai mult decat as fi putut sa o fac eu.

sper intr-o zi, sa te pot imbratisa live... tare imi doresc...

esti minune... sa stii...
de azi... esti minune scumpa pentru mine!

Melody spunea...

cred ca Dumnezeu ti-a dat acest dar minunat de a scrie ....
eram atat de trista cand am inceput sa citesc ....incat citind am inceput sa plang ....descoperind ca tot ceea ce eu simtem , tu deja scrisesei ...asternusei pe hartie franturi din inima !!!

Ligia Trîncă spunea...

melody...

azi, esti motiv de multumire...
multumire pentru ca atunci cand am scris acest eseu, era primul dupa o pauza lunga... si multa lipsa de motivatie si inspiratie...

mi-am dat seama inca odata, ca ma `pot lasa folosita de El, aducand roade slujirea mea, doar atunci cand e prin Voia Lui...

nu stiam de ce trebuie sa scriu tocmai asta.. dupa o perioada in care dorinta mea era sa critic si sa judec toate intamplarile din viata mea...

m-am lasat coplesita de iubirea care a jertfit totul e dragul nimicului ( eu )...
si abea azi am inteles rostul... Voii Lui.
intarirea ta.

multumesc pentru impartasirea sntimentelor tale, sincer.

Fii lumina, draga mea.


p.s: El ne cauta si ne gaseste, prin diferite cai si forme... de prea multe ori neimaginate de noi, sau negandite...