Locul meu de suflet...

Mulți m-ați întrebat care este locul meu preferat din Israel. Așa că m-am gândit să vă scriu despre el... despre Dealul din Capernaum scăldat de Marea Galileii.

Acesta este locul meu de suflet.

Aici, dacă cobori până la pietrele rotunjite de apă și te așezi pe una din ele, poți asculta valurile liniștite, mișcate de bărci în larg, în adierea vântului de seară.

Dacă rămâi însă sus, așezat pe bancă, poți asculta valurile în continuare, în timp ce undeva pe fundal, este foarte probabil să se audă subtil cântările grupurilor de turiști care vin să viziteze ruinele Vechiului Capernaum sau să se roage împreună.

În apropierea sinagogii, oamenii se întâlnesc și își spun povești despre vechiul oraș.

Aproape de mare, cineva a pus o plăcuță, pe care scrie că a fost cândva acolo, o casă. O casă în care Isus a vindecat.

Acolo, undeva pe pietrele acelea, sunt sigură ca a stat și Isus, spre seară, ca să admire apusul, în timp ce soacra lui Petru, acum vindecată, pregătea masa de cină. Mi-l imaginez des pe Petru, în timp ce aranjează scaunele la masă, cum îl privește pe Isus cu uimire și admirație, din coada ochiului, ața cum îl privea și în sinagoga de peste drum, atunci când vorbea ore în șir oamenilor, veniți să îl asculte...

Se trezea și acum zâmbind în colțul gurii când își amintea de întâlnirea lui cu El, exact acolo la mal, în timp ce încerca să-și lege barca și să-și pregătească, pentru noaptea următoare, plasa de pescuit. 

Ce simplu l-a convins și cât de ușor pare a fi totul, când Isus îl liniștește cu o bătaie lină pe umăr; 

"Vino după Mine și te voi face pescar de oameni."

O, de-ar fi știut el ce înseamnă asta. 

De-ar fi putut atunci înțelege.

Era nedumerit. Andrei însă era în culmea fericirii. Asta l-a motivat și pe el să se arunce înainte, crezând. Și ce bine că a îndrăznit să asculte chemarea.

De atunci viața lui s-a schimbat. 

Inima lui crede. 

Și-L iubește.

Cum să nu crezi când îndrăcitul din sinagogă a fost eliberat?

Când mama soției lui, pe moarte la pat, a fost vindecată într-o singură clipă (și acum o aude cântând, în timp ce spală vasele).

Cum să nu crezi, când zilnic vin spre seară, bolnavi și ologi din împrejurimi și El îi vindecă pe toți, fără excepție.

De mâine vor pleca. 

Vor pleca mai departe cu Isus, prin satele învecinate, pentru că El știe că acolo mai sunt bolnavi ce au nevoie de vindecare. Nu toți îndrăznesc să-L caute. 

Însă îi va căuta El. 

Așa cum mereu o face, de câteva luni încoace.

Și Petru, este acolo mereu, în apropierea Lui și a minunilor Lui. 

Ce viață i-a fost dat să trăiască... 

pescarul, acum Pescar de oameni.

*(scris azi, 18 Septembrie, cu câteva săptămâni înainte să se împlinească un an de la vizita noastră în Israel).