duminică, 1 aprilie 2018

La mormânt...

La mormant mergi singur.
E o poarta ingusta pe care intri si odata ajuns inauntru, dupa ce ochii se obisnuiesc cu intunericul, dai de o incapere mica. Un aer rece si un frig de piatra iti invaluie trupul. Pe usa de lemn de la intrare scrie doar atat "El este viu".
Fara nume. Fara indicatoare si fara detalii. Afara, langa tocul usii, sus, este zgariata o cruce pe piatra. Atat. Simplu.
Fara alte explicatii... Si de ce ar mai fi nevoie daca mormantul gol spune defapt totul?

La mormant mergi singur.
Cu toate ca este in mijlocul unei gradini pline de pasari si cantec, chiar daca este inconjurat de pomi infloriti si zarva turistilor continua, cand intri in incapere, dupa ce ai coborat acele doua trepte, te invaluie o liniste deplina. Si te trezesti in fata unei lespede reci pe care candva era asezat trupul celui mort. Doar tu si piatra si locul acela gol...
Daca inchizi usa si te scufunzi in intunericul mormantului, iti poti auzi bataia inimii. Acolo orice gand se aude. Atunci poti sta fata in fata cu tine. Iti poti infrunta indoielile si fricile, lacrimile si lipsurile. Atunci, acolo, mormantul acela gol iti va fi raspunsul tuturor intrebarilor.

Cand vei iesi din nou la lumina, in mijlocul gradinii plina de cantec si rasete, vei intelege. Odata lasat in urma intunericul mormantului, regasindu-te iar, vei pricepe de ce trebuia sa mergi singur.
Exista acolo in camera aceea sapata in stanca, un adevar ce striga din toate unghiurile.
El este viu!
Apoi toata perspectiva ta asupra lumii se schimba. Pentru ca nu vei mai privi nici cantecul, nici rasul nici intunericul la fel...


HRISTOS  ESTE  VIU !




* Octombrie. 2017. Israel. 
Randuri scrise pe o banca din gradina mormantului.

Click aici si puteti intelege despre ce am scris... (Ziua Pastelui Catolic, Aprilie 2018)

Niciun comentariu: