O clipã cât o eternitate

Știu că odată se vor strânge cerurile sul și toate stelele se vor stinge
și soarele se va lăsa înghițit de apele de sus
și luna se va împrăștia în mii de cioburi.

Știu că într-o zi nu vor mai fi zile și minutele, în alergarea nebună a timpului,
vor fi înghițite de veșnicie
și-atunci nu vor mai fi ore sau ani... 

doar o clipă cât o eternitate.

Știu că toate florile se vor închide și copacii nu vor mai înmugurii niciodată,
așa cum nici câmpul nu va încolți și nici norii nu vor mai presăra vreodată sufletul omului de umbre sau ploi.

Știu că toți fluturii se vor naște într-o singură zi...
o zi care nu va cunoaște hotarul apusului.
Deci vor trăi până la adânci bătrâneți.
Mai știu că nimeni nu poate amâna realitatea veacului ce vine.

Și ce mai știu e că sufletele care aici, în veacul acesta de muritori,
s-au bucurat de stele, fluturi și flori...
se vor bucura îmbrățișate, dincolo...
o clipă cât o eternitate.

L.T.C.