marți, 20 iulie 2010

o clipã, cât o eternitate


Stiu ca odata se vor strange cerurile sul si toate stelele se vor stinge,
si soarele se va lasa inghitit de apele de sus,
si luna se va imprastia in mii de cioburi.

stiu ca intr-o zi nu vor mai fi zile, si minutele in alergarea nebuna a timpului,
vor fi inghitite de vesnicie,
si-atunci nu vor mai fi ore sau ani...doar o clipa cat o eternitate.

stiu ca toate florile se vor inchide si copacii nu vor mai inmugurii niciodata,
asa cum nici campul nu va incolti si nici norii nu vor mai presara vreodata sufletul omului, de umbre sau ploi...

stiu ca toti fluturii se vor naste intr-o singura zi...
o zi care nu va cunoaste hotarul apusului.
Deci vor trai pana la adanci batraneti.

mai stiu ca nimeni nu poate amana realitatea veacului ce vine.

si ce mai stiu, e ca sufletele care aici, in veacul acesta de muritori,
s-au bucurat de stele, fluturi si flori...
se vor bucura imbratisate, dincolo...
o clipa cat o eternitate.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Esti atat de minunata! atata dragoste a pus Dumnezeu in tine...te iubesc ! (Ade)

Cata spunea...

Un mesaj sensibil .. multumim.

Dani Trif spunea...

foarte frumos scrii...:X ;;)
Si eu am doua blog-uri: http://ea-eu.blogspot.com/
http://poveste-reala.blogspot.com/
be blesSed>:D<