Atunci când singurătatea îmi este tovarăș de drum, te văd. Te văd ca o umbră pe mâna mea dreaptă, ca un Păstor ce luptă pentru mielul pierdut, în mijlocul lupilor. Știu că nu voi duce lipsă de nimic.
Te văd când mă duci la ape de odihnă și îmi înviorezi sufletul, dar parcă te văd mai clar în mijlocul necazului meu atunci când faci minuni.
Te văd chiar dacă în unele clipe, Cerul îmi pare de plumb.
Te văd chiar și atunci când picioarele nu-mi pot alerga la Casa Ta. Atunci când nu pare a exista ceva bun în tot răul, te văd în Promisiunea rostită: "Toate lucrurile lucreză spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu!"
... iar eu te văd Dumnezeule, în negrul nopții, fiindcă te iubesc!
Te văd când primesc un răspuns pe care defapt nu-l doream, sau când nu primesc deloc. Te văd fiindcă am ales să fi Dumnezeul meu iar eu slujitorul Tău! (și nu invers).
Te văd...
