Zilele ce au trecut am avut o părtășie specială cu Tine, Rabi!
Te-am simțit mai aproape ca niciodată. Mi-ai spus, că deși necredința mea Te doare, dorința Te înalță!
Am înțeles că după ce sufletul ne este zdrobit, TU vii să strângi cioburile și să oferi un nou început!
Am învățat că trebuie să tac pentru ca TU să îmi vorbești, să pătrunzi în gândul meu surd. Că trebuie să aștept atunci când cer o minune, fiindcă s-ar putea să îmi pregătești ceva mult mai înalt și mai frumos.
Am înțeles că după ce sufletul ne este zdrobit, TU vii să strângi cioburile și să oferi un nou început!
Am învățat că trebuie să tac pentru ca TU să îmi vorbești, să pătrunzi în gândul meu surd. Că trebuie să aștept atunci când cer o minune, fiindcă s-ar putea să îmi pregătești ceva mult mai înalt și mai frumos.
Zilele ce au trecut, mi-ai zâmbit prin razele de soare mai frumos ca niciodată și mi-ai îmbrățișat sufletul în nopțile înstelate....
Ai plâns cu mine coborând ploi din cer și Ai strigat de durere împreună cu mine, prin tunete. Mi-ai mângâiat sufletul prin lumina fulgerelor. (eu iubesc cerul când e luminat de fulgere). Ai fost acolo, cu mine, simțind, plângând, zâmbind, râzând...
Mi-ai înălțat sufletul și mi-ai spus că încă mai avem parte de Cruce!
Mi-ai spus să Te aștept
și Te aștept.
L.T.C
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta