Stau în fața bărcii mele și caut motivul pentru care Tu încă nu o vezi pregătită de plecare. Sufletul meu tânjește să se avânte în largul mării, în căutarea aventurilor și a trăirilor până la limită cu Tine, dar Tu consideri că încă trebuie să stau în așteptare.

Mă compar cu alții care tocmai au pornit în căutarea Cerului pe valurile îmbietoare, cu cei care deja își ridică pânzele în larg și a căror bărci dansează agale în bătaia vântului… ce aventură incredibilă trebuie să trăiască deja. Aștept să primesc aprobarea Ta pentru a mă arunca în slujirea (momentul) pentru care m-ai pregătit o viață, dar tăcerea aceasta apăsătoare îmi pune toată ființa la încercare. Totuși aștept pentru că am promis că va fi pentru mine mai importantă împlinirea planului Tău, decat împlinirea dorințelor mele. Am promis că indiferent după ce-mi va tânji inima, eu o voi învăța să depindă în totul de Tine… și asta învață acum în ciuda bătăilor ei neastâmpărate. 

Te simt lângă mine și prezența Ta atât de palpabilă îmi dă liniște, dar faptul că vrei să mă înveți răbdarea prin așteptare, mă face uneori să izbucnesc în plâns. Știu că este felul Tău delicat de a-mi modela caracterul și fără îndoială această răbdare pe care o învăț acum, mă va salva de mii de ori atunci când voi lupta cu valurile nemiloase. Dar nu-mi lua în seamă lacrimile ce uneori se pierd necontrolat pe obraz… și ele învață încă supunerea iubirii Tale.

Aseara, în timp ce îmi lăsam tâmpla pe umărul Tău, îmi explicai cât de importantă este ancora pentru o barcă. Cum ea te poate ține ferm în mijlocul unei furtuni, te poate opri când alergi nebun pe valuri, și îți dă stabilitatea de care ai nevoie ca să nu te răstoarne marea agitată. Mă gândesc că poate lucrezi intens la ancora vieții mele și acesta poate fi un bun motiv pentru care o barcă încă stă la mal. Ar fi o nebunie să mă avânt în larg fără să fiu ancorată adânc în palma Ta. Așa că aștept, încercând să fac din așteptarea la țărm, cea mai statornică amintire pentru atunci când îmi va fi dor de siguranța pământului, în larg.

 Ceea ce învăț acum, așteptând la mal, îmi va păstra inima sus, când furtunile vor încerca să o înnece. 

Și pe Tine, aici în liniștea apusurilor scăldate în cântec de greier, te văd de-o frumusețe aparte, în care îmi clădesc credința și mintea și sufletul. O frumusețe care în largul mărilor se va vedea altfel, și-mi va fi dor atunci de Tine acum, dar voi învăța zilnic să te iubesc în ciuda furtunilor din mine sau din jurul meu.

L.T.C.