Câteva păsări stau pitite printre cactușii proaspăt plantați și cântă pe rând, în timp ce iepurele meu moțăie fericit pe o bucată de carton, sub masa din terasă.
Eu am câteva zile de când încerc să învăț să merg prin viață la pas. Să îmi reamintesc de faptul că e mai importantă călătoria, nu cine ajunge primul la final.
Este în regulă să te oprești puțin, să vezi cum trec norii deasupra ta. Să trăiești venirea primăverii și nașterile din nou.
Lumea nu depinde prea mult de cât de repede alergi tu, ci de cât de mult suflet pui în ceea ce faci.
Da, e sănătoasă alergarea, dar nu când vrei să crești inimi.
Dă timp oamenilor să se schimbe.
Crede în Cel ce poate transforma și așează-te atent pe-aproape, ca să nu pierzi nici un moment din miracolul ce stă să se întâmple.
Vor fi zile în care vei fi nevoit să alergi, fără alte opțiuni, dar nu acesta este scopul tău...
Viața nu-i un maraton.
Și nu te vei putea bucura de esența ei,
până nu înțelegi asta.
L.T.C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta