Să-mi rămâi Minune...

Simt nevoia, plimbându-mi pașii în amurg, să-mi împrăștii gândurile care nu sunt despre Tine!
Îmi scutur umerii de poverile luate peste zi, îmi eliberez sufletul și trupul de bagaje...
Caut un loc unde să pot să Te respir! 

Unde să pot simți miros de Pace!

Am nevoia unei întâlniri cu Tine, ca și Moise pe Horeb! 

Dă-mi cale liberă să-Ți văd Cerul așezat la picioare... să stau în focul mistuitor al înfățișării slavei Tale! 

Ascunde-mă sub aripi de nori!
Scrie-mi pe inimă Tunim (desăvârșire) iar pe frunte Urim (Lumină). Îmi voi ridica fruntea și inima îmi voi ridica spre Tine. Mă voi aduce ca jertfă! ("Jertfa prin ridicare va fi a Domnului." Exod 29:28)

Nu este un cort locul unde îngenunchez să-Ți chem Numele... deasupra-mi stă doar bolta cu stele, dar e locul unde mă îngenunchez pe mine în Fața Ta și aici ne întâlnim și îmi vorbești!

Arată-mi Slava Ta! (Exod 33:18) 

și ai strâns toată frumusețea existenței Tale în fața ochilor mei...
"Fața nu vei putea să mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască!" (Exod 33:20). Dar m-ai ascuns în Tine, Stânca mea și m-ai acoperit cu Mâna Ta! 

Ti-am văzut doar strălucirea ce-ai lăsat-o în urmă și mi-a fost de-ajuns! 

Haina Ta este măreție și te învelești cu Lumină! 

Întinzi cerurile ca un cort. Din nori îți faci carul și umbli pe aripile vântului! (Psalmul 104:3b).
Tu ești Dumnezeul laudei mele!
Când te caut spre seară, Tu te cobori să vorbești cu mine. 

Îmi liniștești sufletul și mă umplii de Tine.
Te respir, te simt și-ți cer să trăiești în mine.