duminică, 30 ianuarie 2011

Prieten…simplu sau adevarat…?


Pentru mine a fost subiectul cel mai greu de dezbatut…
cea mai ciudata enigma…
cel mai greu gand…
cea mai complicata tema despre care am scris vreodata…

Simteam ca exista o lectie de viata pentru mine, de dimineata, de cum m-am trezit, dar nu banuiam ca Prietenul cel mai drag, imi va testa credinciosia, raspunzand intrebarii.
Acum, in timp ce scriu la lumina slaba, cu ochii obositi… rana lectiei doare… dar zambesc pentru ca raspunsul a fost primit.
Erau 12.
De toti, erau 12 ucenici… si Isus intre ei.
Cresteau mai mult in credinta decat la inaltime, si impartaseau minunile impreuna.
El i-a ales… ei au decis sa-l urmeze, si din ziua chemarii, renuntand la tot, aveau un singur lucru ce-i lega: prietenia lor… si parea sa fie cea mai mare comoara detinuta vreodata de ei.

Radeau cand hazlii, pestii din plasa erau prea grei pentru doi;
ingenucheau cand obositi, multumeau pentru calatoria de peste zi;
se uimeau cand isi povesteau minunile despre inmultirea vinului, vindecarea orbilor sau patul ologului.
Micul-dejun era timpul in care contabilizau, programau si planificau ce urma sa faca fiecare peste zi.
Privirile lor se intelegeau de la distanta, fara nevoie de cuvinte, de cele mai multe ori.
Iubeau forma discreta in care Isus se descoperea noroadelor…

E drept, s-au si certat ca toti prietenii, dar s-au reintalnit pe genunchi la sfarsit de zi si s-au impacat din nou…

Au incercat sa traiasca unul fara celalalt, dar pana si somnul din Ghetimani i-a legat impreuna…
Au fost 12, dintre care unul L-a tradat… dar in seara sarutului tot prieten l-a numit… pentru ca asa e Isus… indiferent de cate ori Il tintuiesti pe indiferent cate cruci, prietenia Lui e neatinsa de firea lutului.

Cand cel mai plin de caracter s-a lepadat, l-a zguduit cu un simplu glas de cocos, a treia oara. Pentru ca Isus nu se razbuna sangeros pe prietenii-tradatori.
Oricum, spre seara, dupa ce a fugit departe de vanzatorii ce stateau la foc, tot la Prietenul-exemplu s-a intors, pentru ca a inteles lectia cu morala.
Mai tarziu, i-a fost pusa prietenia la incercare, si a preferat in loc de lepadare, crucificarea pentru ca i-a fost destul o viata ascultand cocosii amintindu-i ca “nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.”( Ioan 15:13 )

Daca Isus a reusit sa-si gaseasca prieteni-adevarati printre oameni, e pentru ca oamenii au calitatea aceasta in ei…
Au fost 12, au ramas 11...
apoi prieteniile adevarate s-au inmultit,
s-au transformat in Evanghelii cu picioare si au impartasit invatatura primului Prieten Adevarat pe-ntreg mapamondul.

Azi, printre lacrimi si inima sangeranda, am avut parte de imbratisari si rugaciuni…
In timp ce plangeau cu mine, in timp ce implorau putere de Sus, am inteles ca ei sunt raspunsul intrebarii mele…
Mi-am reamintit ca prietenii adevarati exista.
Ei sunt rari, si apar doar atunci cand ai cea mai mare nevoie…
in rest, in viata de zi cu zi sunt prietenii-si-atat, cei care rad cand razi sau de cele mai multe ori rad mai bine cand plangi,
dar asta o fac pe ascuns, pentru ca autenticitatea prieteniei nu au inteles-o niciodata.

Adevaratii-prieteni simt de departe sunetul mut al lacrimilor tale si nevoia disperata de putere…
ei cunosc ochii inecati chiar daca stai cu spatele…
si te vor cu privirea Sus, mereu spre Soare…
Sunt acolo, cand prietenii-si-atat bat discret spre retragere,
pentru ca prietenii-adevarati inteleg ca atunci e timpul lor.
Vad in singuratatea ta momentul in care trebuie sa actioneze, sa-ti inconjoare sufletul ca sa-l inalte iar…
si o fac printr-o imbratisare,
un zambet,
un cuvant simplu...
o rugaciune…
o tacere…
o strangere de mana…

Printre sutele de prieteni ce poti sa-i ai, alege-ti pe cei cativa… dar adevarati.
Ii vei deosebi dupa dragostea din ei…
o Dragoste care umbreste moartea.



imagine preluata de pe deviantart.com