Din Tars spre Ninive...

Am fost un laş, Doamne... când m-ai trimis, am luat bilet în partea opusă.

Am alergat spre Tars-ul comodităţii mele, departe de Ninive, de pericol.

Am pus în cântar dorinţa Ta şi cântărea mai mult confortul meu.

Ninive, unde Tu mă doreai, era presărat cu sandalele rupte ale celor care au mai încercat şi au rămas la jumătatea drumului...

Tars-ul meu însă, mirosea a smirnă şi clocoteau termele cu ape fierbinţi şi mirodenii.

De ce să merg tocmai acolo, de unde nimeni nu s-a mai întors întreg? 

De ce să-mi pierd inocenţa pe drumul prăfuit al cetăţii negre?

Timite-mă în Tars, spre acolo am biletul gratis. Cetatea mă cunoaşte, mă vrea, mă înţelege. Acolo am lăsat urme vrednice de laudă. Acolo e comoditatea mea. Acolo sunt acasă. Acolo vreau eu.

Dar nu acolo mă doreai Tu...

Când am ales să vin în urma Ta, când am murit făcându-ţi loc în mine, am promis că oriunde mă vei trimite, orice-mi vei cere şi tot ce-mi vei da, voi primi, chiar dacă nu va fi cu putinţă să pot înţelege.

Te-am rugat fierbinte, atunci, să nu mă laşi în nebunia mea.

Și-n credincioșia Ta nemărginită, în fierbinte-a´ţi dragoste pentru fiinţa mea, când ţi-am cerut trimitere spre Tars, ai întunecat Cerul şi-ai trimis furtuni asupra-mi.

În mijlocul mării de probleme, în toiul disperării, din cauza orgoliului uman, am preferat să mă arunc în valuri.

Tu aşteptai să mă opresc şi să te chem, să stăm de vorbă ca-n vremurile apuse pe lemnul vechi al bărcii rupte, dar am ales valul... am ales să uit. 

"Mai bine să tac şi să mor!..."

decât să îţi vorbesc, 

decât să-ţi cer să mă ierţi...

şi mi-au primit şi trupul şi sufletul, valurile murdare.

De ce Ninive? Praful acelor necuraţi îmi va murdări veşmintele... dar nu-mi vedeam zdreanţa murdară, mult mai murdară decât a ninivenilor.

De ce Ninive? Gândurile lor înşelătoare nu-mi vor cruţa viaţa... dar înşelarea mea la adresa Ta, nu avea comparaţie.

De ce Ninive? Ochii lor sunt bulbucaţi de ură... dar ochii mei erau orbiţi de neascultare.

De ce Ninive, Doamne? Cetatea întunericului fără sclipire de lumină... însă eu zăceam în burta peştelui, undeva la temeliile munţilor, în noaptea mării.

De ce nu mă asculţi când vreau, când cer ?

De ce îi laşi să râdă de necazul meu?

Nu ţi-am promis că te aleg? Nu te-am ales? Nu ţi-am slujit aproape, sau mereu? Nu am purtat Lumina-ţi?

Eu plâng şi mă numeşti copil de Cer, iar ei îmi râd durerea.

Eu mă tarăsc şi-i greu să-naintez printre spinii şi rădăcinile ce-mi presară cărarea,

şi cei care nu Te-au slujit trăiesc în miez de pâine, sunt ferciţi iar eu nu am nimic, de dragul Tău.

Ce neînţelept am cuvântat atunci... ce fără cântărire de cuvinte. 

Doamne, am avut nevoie de un peşte şi de burta lui, am avut nevoie de întunericul de la temeliile munţilor ca să-mi recunosc păcatul şi să mă smeresc până la lepădarea de mine. Am avut nevoie să întreb de ce nu mă asculţi, ca să înţeleg că şi tăcerea e un răspuns.

M-ai lăsat să te întreb de ce e totul cum vrei Tu, ca să-mi amintesc că într-o zi trecută, ţi-am promis credinţă, nu dupa voia mea, ci după cum Tu-mi ceri.

Mi-ai trimis un peşte să mă închidă, ca să înţeleg că Voia Ta o vor împlini pietrele dacă nu o voi face eu.

Doamne, nu m-ai prins în val, ca să decid singură să te re-aleg, de bună´voie.

Nu mi-ai răspuns pentru că, ai vrut desăvârşire în slujire... nu din când în când sau aproape mereu, ci tot timpul şi pentru totdeauna. Mi-ai arătat că nu purtam Lumina sub formă de Foc. Eram doar licărire în primejdie şi cât timp am stat în burta peştelui mi-am dat seama de forţa mea de-a lumina. 

În Tars împrumutam lumina de la felinare.

Copiii Tăi sunt Cer iar Ninive are nevoie de mine. 

De Tine crescut în mine.

Și ce-aş putea pierde?

 Ce mi-ar putea face omul când Tu mergi înaintea mea?

Și chiar dacă ar fi să nu mă mai întorc, există Tars-ul Tău, cu mult mai bun decât ruina mea.

Cu Lumina ce-ai reaprins acum în mine şi cu fâşia de Cer din nou albastră, îmi voi arunca biletul cu destinaţia greşită în mare şi voi păşi prin credinţă spre acolo unde Tu mă vrei.

Iartă Doamne Ninive, cetatea din mine.

L.T.C.