Acea iubire care doar Cerul o poate naște!
Lasă-mă să mă bucur de păpădiile primăverii.
Acele păpădii care aduc puf de fericire!
Lasă-mă să-mi port bucuroasă ochelarii.
Acei ochelari cu care îmi pare mult mai aproape Cerul!
Lasă-mă să ascult cum crește iarba.
Acele fire, primele care renasc după o iarnă înghețată!
Lasă-mă, întinsă pe pământul încă rece, să privesc cum trec norii.
Un maraton între bureții albi!
Lasă-mă să râd.
Să răsune împrejurimile de râsul meu și al tău, dacă vrei să râzi cu mine!
Lasă-mă să plâng.
Un plâns uscat pentru un anotimp pe moarte.
Lasă-mă să privesc atentă, fără să vorbesc.
Uneori fără cuvinte poți înțelege ce se întâmplă și privind acum, înțeleg că totul revine la viață.
Lasă-mă să simt cum pâlpâie licăriri de renașteri în copaci, în soare, în fluturi, în petale. Lasă-mă să mă bucur de ceea ce azi, El mi-a oferit!...
E o zi, în care simt dragostea Lui Dumnezeu mai mult decât ieri și ceva îmi spune că totuși, mai puțin decât mâine!
Reînnoiește-Ți bunătatea, Rabi, față de mine, în dimineața aceasta, așa cum mi-ai spus aseară, când pe genunchi, stăteam de vorbă amândoi.
Învață-mă să mă mulțumesc cu ceea ce îmi oferi. S
ă nu alerg la oameni pentru ceea ce ei oricum nu îmi pot oferi.
Îți mulțumesc, Doamne, pentru această zi specială în care mai mult ca niciodată, m-am simțit iubită de Tine și de cei din jur!
Azi am îndrăznit să le cer oamenilor să mă lase să visez, să râd, să privesc, să tac, să cânt, să plâng.
Azi, am păstrat distanța între lume și mine.
Azi, am păstrat distanța între lume și mine.
Azi m-am apropiat de Tine mai mult, m-am bucurat de fiecare rază de soare, de fiecare nor, de păsări... de noi! Vreau să-ți mulțumesc pentru cele două decenii care au trecut... două decenii în care ai pășit împreună cu mine, în care chiar dacă am căzut, ai fost mereu acolo să mă ridici. În care m-ai sfătuit, în care m-ai învățat, în care am plâns mult dar am râs de șapte ori mai mult.
Azi, împlinesc ani împreună cu Tine!
M-ai conturat într-o primăvară și mi-ai spus să mă avânt în lume fiindcă Tu mereu mă vei ține de mână, că mereu îmi vei fi umbră pe brațul drept. Te-am ascultat și acum sunt aici și în toți acești ani nu m-ai părăsit nici măcar o clipă!
Ai rămas Credincios promisiunii Tale!
Azi, mă ofer mai mult.
Vreau, atât cât a fost scris pentru mine, să trăiesc tot cu Tine, Sfântul meu!
Aici și dincolo de timp!
9 Martie 2009
L.T.C
Un comentariu:
Partasiile mele cu Tine
Sunt zari cu contururi line,
Viata in a TA prezenta
E revarsare din abundenta
De liniste, binecuvantare,
Unde ranile-si gasesc alinare.
Trimiteți un comentariu
Părerea ta