Stâlp de foc...

Doamne, celui ce Te caută din toată inima, te lași găsit și în jurul slavei Tale se simte parfum de primăvară, chiar dacă sufletul respiră-n plină iarnă.

Să cadă ploaie și mântuire la fiecare "Isus", când te rostim!

... și mai mult ca orice să-mi fii un stâlp de foc!

Să-mi fii un stâlp de foc.

Pentru atunci când mă orbesc strălucirile false ale altor dumnezei, Tu să-mi inunzi inima și ochii de Lumină.
Pentru atunci când se coboară noaptea groasă, să-mi conduci calea.
Pentru atunci când cei răi vor tânji să mă doboare, Tu să le mistuiești gândurile care ucid.
Pentru atunci când frigul străpunge oasele, Tu să îmi încălzești ființa.
Să-mi fii un stâlp de foc, când pustia pare de neînvins, ca să-mi călăuzești pașii pe Cărarea Dreaptă!...

Să-mi fii Foc!
Un foc care nu mistuie, dar curăță.
Un foc purtător de liniște...

Visez

Visez.

Defapt azi, toată ziua am suspinat după vise.

 

Visez o lume...

un anotimp,

o stea,

o poartă.

O răsărire,

un Leu,

trăiri blânde și cai albi.

 

Orașe cu fântâni de iubire,

oglinzi reflectând inimi curate.

Mâini unite,

soare african,

un Zid al Plângerii,

copii...

Să străbatem ziua împreună...

Loveste-mă, zdrobește-mă, 

frânge-mă și șterge-mă... 

ca apoi să mă reconstruiești... 

să mă cladești în rana cuielor din Palme.

Să-mi fac rădăcina în inima Ta 

ca să nu mă mai poată smulge 

nimeni de la Tine!

Sunt aici... vino Doamne, 

să străbatem ziua împreună.

L.T.C.

Un 9 Martie cu Tine...

Lasă-mă să respir iubirea. 

Acea iubire care doar Cerul o poate naște!

Lasă-mă să mă bucur de păpădiile primăverii. 

Acele păpădii care aduc puf de fericire!

Lasă-mă să-mi port bucuroasă ochelarii. 

Acei ochelari cu care îmi pare mult mai aproape Cerul!

Lasă-mă să ascult cum crește iarba. 

Acele fire, primele care renasc după o iarnă înghețată!

Lasă-mă, întinsă pe pământul încă rece, să privesc cum trec norii. 

Un maraton între bureții albi!

Lasă-mă să râd. 

Să răsune împrejurimile de râsul meu și al tău, dacă vrei să râzi cu mine!

Lasă-mă să plâng. 

Un plâns uscat pentru un anotimp pe moarte.

Lasă-mă să privesc atentă, fără să vorbesc. 

Uneori fără cuvinte poți înțelege ce se întâmplă și privind acum, înțeleg că totul revine la viață.

Lasă-mă să simt cum pâlpâie licăriri de renașteri în copaci, în soare, în fluturi, în petale. Lasă-mă să mă bucur de ceea ce azi, El mi-a oferit!...