vineri, 13 ianuarie 2017

Viata...

 
Afara este frig si pasarile stau zgribulite la geamul meu. Vantul agita florile recent plantate si face sunete ciudate printre tiglele acoperisului. Copacii se clatina ametiti dintr-o parte in alta, vizibil incordati de inclinarile abrupte. Timpul trece in tic tac de ceas, dar parca nu-mi pasa. Am doi iepuri suparati pentru ca nu le acord atentie desi este ora lor de joaca. Las cartea pe masa si inchid telefonul. 
Viata este o calatorie. Cu vant, cu inclinari, cu nemultumiri si ore de joaca pierdute fara sa profitam de ele. Cu oameni ce vin si oameni ce pleaca. Cu lacrimi uscate pe obraji. Cu zambete. Cu flori, plantate sau nu. Cu inimi. Cu tic tac si timp... Cu noi sau fata noi. Viata e o carte. Bine ar fi sa o stim citi. Sa nu sarim peste pagini, sa nu ii grabim ritmul. Sa nu o distorsionam. Sa nu-i scoatem cuvinte din context. Sa nu-i stergem propozitiile care nu ne multumesc. In schimb, viata ne lasa sa-i adaugam cuvinte... cuvinte si trairi. Bine ar fi sa stim sa-i punem continuare cu final fericit la fiecare nefericire intalnita. Bine ar fi sa mergem la pas, nici prea lent nici prea pripit. Ca sa prinda contur si sens fiecare clipa. Bine ar fi sa fim constienti ca de noi depinde calatoria vietii noastre. Si de ea depind si cei din jur. Si noi de ei. 


Niciun comentariu: