marți, 4 iunie 2013

Lectia Oceanului

L. - Buna dimineata Ocean!
O. - Buna dimineata strainule. Ce vise te-au adus aici?
L. - Stii? Mi-e dor de Cer... un dor nebun, ce nu-mi explic.
O. - A, inteleg. Nu-i ceva nou. Au mai venit cativa cu-acelasi dor, crezand ca aici se contopesc cerurile cu apele mele albastre. Dar de-aici mai este cale de batut.
L. - Si-atunci cum se-odihneste dorul?
O. - Intinde-ti visele si trupul pe bratele mele albe. Nisipul te va dezlipi de amorteala lumii. Apoi lasa-ti ochii sa se-nece in Albastru. Eu voi ajunge la o intelegere cu vantul sa-mprastie norii.
L. - Atat de simplu? Doar sa-mi astern ochii pe Cer?
O. - Simplu nu e straina mea. Ochii, ca sa simta Cerul, trebuie rastigniti de El!
Rastigniti atat de puternic si adanc, incat sa nu-si mai aminteasca alte imagini decat imaginea Iubirii Lui picurand a viata.


3 comentarii:

brandusa spunea...

Frumos dialogul cu oceanul parca as vrea si eu sa plutesc pe el.

Ce zici de o carte speciala ce te poarta prin oceanul sufletului? E un roman tulburator de dragoste "Mireasma trandafirilor salbatici" de Sorina Popescu

Eu l-am comandat de pe internet
http://www.librarie.net/carti/189247/Mireasma-trandafirilor-salbatici

Anonim spunea...

Oceanul tau ne da o lectie doar pe un sfert. Dorul dupa cer nu vine doar prin ochi. Atunci ce ar face cei fara de vedere? Daca numai ochii trebuie rastigniti si inima sa fie in alta parte atunci suntem cei mai nenorociti dintre oameni. Biblia ne invata sa rastignim trupul poftelor noastre. In urma acestui fapt dorul pentru cer va creste tot mai mult dupa cum vor creste si silintele noastre, asa cum spune si ap. Petru. Altfel spus, doar cu sferturi de masura date Domnului Isus devenim crestini firesti, compromisi, care se autoanseala privind cerul cand de fapt ei sunt scrisi pe pamant, fiindca unde este legata inima omului acolo ii este comoara sa. Un astfel de om chiar daca traieste d.p.d.v. spiritual este mort. Un poet crestin arata atat de bine lucrul acesta prin urmatoarele versuri:

" Nu mori cand inima inceteaza
ci cand de cer ti-s ochii rupti.
Când nu mai arzi şi nu mai sangeri,
când nu mai plângi şi nu mai lupţi."

Multi au ochii la cer dar cu inima sunt legati de pamant. Multi crestini au in ochi cerul si in inima pofta firii pamantesti.
In felul acesta nu se ajunge la rai!

Ligia Trîncă spunea...

dialogul scris de mine - intre mine si Ocean- este o metafora... ceva scurt dar , cred eu profund, care l-am trait atunci si acolo. Nu pretinde nici un moment a fi o intreaga epistola de evanghelizare. Daca doriti sa cautati articol cu un mesaj complect pe acest blog, va asigur ca nu veti gasi oricat de mult cautati. Sunte fragmente de trairi care cap la cap, duc undeva... spun ceva... si cauta ceva...
Cine este simplu la suflet, va intelege, fara alte asteptari. :)