joi, 28 martie 2013

Misiunea Bisericii


Cu simtul umorului bine dezvoltat, cu ideile clare si fara teama de a le exprima, batranelul acesta, considerat de unii drept trimisul lui Dumnezeu pe pamant, a stiut inca din prima zi sa lase lucrurile clare in ce priveste misiunea lui. A stiut castiga respectul tuturor prin zambet si fapte... mai ales fapte.
 Nu stiu daca in viitorul apropiat se va lasa influentat de lumea aceasta mediocra si murdara... nu stiu daca-si va sacrifica idealurile doar ca sa multumeasca politicienii si conducatorii puternici a Europei... nu stiu daca va trece cu vederea sau va schimba legile religioase... nu stiu daca va arunca cu piatra si-apoi va ascunde mana... nu stiu daca in el se afla un Toma sau un Iuda...
Ce cred, cred ca este cu adevarat un trimis de Sus pentru a aduce o schimbare, pentru a da curaj celor care plang de multa vreme in ascuns... cred ca alegerea lui a surprins pe toata lumea si persoana lui va surprinde lumea.
Se axeaza pe Hristos, si asta spune multe... sau spune totul.
Il urmaresc de cand a fost numit Papã, ii citesc cu atentie discursurile si analizez ideile. Si imi place. Imi place atat de mult incat cred cu toata puterea ca daca majoritatea conducatorilor si liderilor spirituali ar gandi astfel, lumea ar deveni un loc mai bun.
Discursul lui Jorge Mario Bergoglio în faţa conclavului cardinalilor înainte de a fi ales papă câteva zile mai târziu a fost făcut public, cu acordul papei Francisc, de către cardinalul Jaime Ortega, arhiepiscop de Havana.
"1. Evanghelizarea presupune zelul apostolic. Evanghelizarea presupune pentru Biserică îndrăzneala de a ieşi din ea însăşi. Biserica este chemată să iasă din ea însăşi pentru a merge către periferii, nu doar cele geografice, ci şi periferiile existenţiale: cele ale misterului păcatului, cele ale durerii, cele ale nedreptăţii, cele ale ignoranţei şi ale absenţei religioase, cele ale gândirii, cele ale tuturor suferinţelor.
2. Când Biserica nu iese din ea însăşi pentru evanghelizare, ea devine "autoreferentă" şi atunci se îmbolnăveşte. Relele care, de-a lungul timpului, au afectat instituţiile religioase au rădăcinile în autoreferinţă, un fel de narcisism teologic.
În Apocalipsă, Isus spune că este la poartă şi cheamă. Evident, textul se referă la cei pe care îi cheamă din exterior pentru a intra... Însă eu cred că de fiecare dată Isus bate dinăuntru pentru ca noi să îl lăsăm să iasă. Biserica autoreferentă îl poartă pe Isus Hristos în interior şi nu îl lasă să iasă.
3. Biserica, când este autorefentă, fără a-şi da seama, crede că îşi menţine propria lumină. Ea încetează să mai fie "mysterium lunae" şi dă naştere acestui rău atât de grav care este spiritualitatea lumească (conform Lubac - Henri de Lubac, cardinal iezuit francez 1896-1991, n.r. - cel mai mare rău care i se poate petrece Bisericii). Înseamnă a trăi pentru a aduce glorie unuia sau altuia.
Pentru a simplifica, există două imagini ale Bisericii: Biserica evanghelizatoare care iese din ea însăşi, "Dei verbum religiose audiens et fidenter proclamans", sau Biserica lumească care trăieşte în ea însăşi, din ea însăşi şi pentru ea însăşi.

Papa Francisc

Niciun comentariu: