vineri, 19 octombrie 2012

Cand ne-am cunoscut (V)



In timp ce inchideam telefonul si urcam scarile, rasunau cuvintele lui:
- "In maxim 3 ore ajungem. Ma aduce cineva cu masina."

Dupa luni intregi de luptat cu sentimentele si visele, acum nu simteam nici o urma de emotie. Eforturile mele aveau rezultate.
Probabilitatea ca poate nimic din tot ce noi ne-am propus nu se va´mplini, mi-am facut-o colega de drum, si acum nu mai gaseam acea urma de iluzie.
Pana la urma, e normal nu? Am reusit sa-mi protejez inima de vise false.
Totusi, era o raceala-n mine nestiuta pana atunci.

M-am asezat undeva langa geam sa ascult stropii de ploaie, mi-am luat o carte si am inceput sa citesc... mai aveam inca timp.

(va urma)...

luni, 15 octombrie 2012

Cand ne-am cunoscut...(IV)

Intr-o zi, in timp ce afara cadea ultima ploaie de primavara...
In timp ce vorbeam despre intalnirea ce va avea loc peste cateva zile...printre diferite subiecte, s-a strecurat (nu stiu cum) subiectul "relatii".
Stiam ca e un taram minat dar pur si simplu conversatia a "curs".
Mi-a spus ca se roaga. Se roaga pentru viitorul lui si viitoarea "ea".
I-am spus si eu ca ma rog pe un "el".
Am ajuns la concluzia ca amandoi suntem in asteptare, o asteptare frumoasa dar "periculoasa" daca nu vom avea grija de sentimente.
Asa ca am incheiat subiectul acesta...
Stiam fiecare ce avem de facut.

Am inchis calculatorul, m-am furisat in pat, si fiind prea obosita sa citesc, m-am rugat.
In timp ce-I ceream liniste si ordine in suflet, am primit, de la Autorul unic al Dragostei, siguranta.
Acea singuranta in care nu exista indoiala, nici neliniste, nici graba. O singuranta deplina ca El conduce fiecare suflet si fiecare intamplare.

Atunci, in seara aceea ploioasa de primavara tarzie, am avut pentru prima data sentimentul ca ma aflu in toiul rezolvarii acestei asteptari.
Pentru prima data simteam ca acel "el" pentru care ma rugam de-atatia ani, e mult mai aproape decat credeam...
ca trebuie doar putin sa mai astept...

(va continua)...

joi, 11 octombrie 2012

Cand ne-am cunoscut...(III)

Perioada asteptarii a fost o perioada frumoasa, chiar daca uneori cu lupte aspre la nivel de suflet.
Am cunoscut oameni noi cu vise si planuri frumoase.
Am participat la evenimente unde tinerii te-nconjurau cu imbratisari si cantece.
Am reintalnit prieteni vechi si amintiri dragi.
A fost o perioada a dedicarii totale. Ore intregi petrecute pe drumuri, la repetitii, seri tarzii citind si planificand proiecte. Tabere si conferinte. Concerte.

Acum ca a trecut, pot spune ca am avut o adolescenta deosebita si plina de oameni. Am invatat in tot acest timp lucruri pe care de-acum inainte nu voi mai avea oportunitatea sa le invat, pentru ca vremea lor a trecut si acum este vremea altor lucruri, experiente, oameni si trairi.
Ma bucur ca am folosit, atat cat am stiut de bine, adolescenta mea, pentru a aduna cat mai multe lectii de viata.
Am slujit, am citit pana la epuizare; am iesit, am cunoscut suflete... v-am scris despre tot ce traiam.

Sunt multumita, privind in urma, de ceea ce am reusit singura impreuna cu El.
Poate tu ai parte de un grup bine organizat de adolescenti, in care puteti vorbi deschis despre teme delicate. Profita la maxim de aceasta ocazie. Eu nu am avut-o.
Poate ai un frate mai mare sau o sora, care deja a trecut de perioada adolescentei, cu toate luptele ei. Foloseste aceasta binecuvantare in folosul tau. Eu am un frate mai mic.
Poate ai prilejul de-a invata intr-o scoala cu anturaj crestin, unde discutiile pot fi mult mai relaxate si mai usoare. Nu scapa aceasta ocazie. Eu am fost singura romanca crestina din scoala mea.

M-am refugiat in El. Am cautat disperata raspuns la intrebarile mele.
Am avut de ales si am ales optiunea aceasta.
In timp ce plangeam, uneori de singuratate, alteori de neputinta, ma rugam sa se mute muntii pentru rezolvarea problemelor mele.
Cand esti adolescent toate incercarile par uriase si cand te afli in fata lor, mereu te intrebi daca vei putea trece (si) peste asta.
Cu El langa mine am trecut.
Si mai mult decat atat... am trecut frumos.

(va continua)...

miercuri, 10 octombrie 2012

Cand ne-am cunoscut...(II)

Era sfarsit de aprilie.
Printre examene si invatat, reuseam totusi sa vorbim in fiecare seara.
Discutiile noastre deveneau tot mai interesante.
Cu cat se apropia mai mult venirea lui cu atat vorbeam mai mult despre organizarea si subiectul intalnirii de tineret... si uneori, despre noi...

Eram hotarata sa nu cedez in fata sentimentelor ce-si cautau un loc.
Stiam ca trebuie sa astept un raspuns clar la toate rugaciunile inaltate pana atunci.
Prin mintea mea treceau zeci de citate culese din cartile citite.
Imi aminteam de fiecare cuvant scris in asteptare.
Serile, cand nu reuseam sa adorm, citeam si ma rugam. Era singura forma prin care stiam ca-mi pot controla sentimentele.
Rugaciunile uneori erau rostite pana adormeam.
Aveam nevoie de o stapanire totala a tot ceea ce insemna emotie, ca sa-mi pot concentra gandul asupra examenelor care erau pe sfarsit. Uneori, de cele mai multe ori, reuseam, dar alteori nu.

Cel mai greu mi-a fost sa pun in practica tot ceea ce imi doream sa fac in astfel de momente.
Tanjeam sa iubesc si sa fiu iubita, dar stiam ca ma aflu pe marginea unei prapastii. Stiam ca daca nu voi avea grija de gandurile, sentimentele si inima mea, riscul poate fi fatal. Asa ca incercam sa-mi aglomerez mintea citind, invatand, relaxandu-ma citind si iar invatand. Rugaciunile erau o forma de-a´mi petrece timpul liber.

Imi amintesc de acea perioada, ca fiind una in care nu am scris atat de mult, de teama sa nu se strecoare printre cuvinte sentimente noi spre cineva concret. De teama sa nu-l limitez pe Dumnezeu la ce as vrea eu.
Si nu a fost deloc usor.
Pretul pentru acest efort de-a ramane in preajma planurilor Lui, a fost scrisul... luni intregi in care stiloul s-a odihnit pe masa, pentru ca teama de-a´mi confunda inima mai mult era prea mare.

Atunci mi-am dat seama ca Dumnezeu ne cere renuntare uneori, pentru a putea duce la implinire Planul Lui. Si renuntare nu inseamna a indeparta ceva de care oricum te poti lipsi...
renuntare inseamna dezlipire de ceva ce face parte din tine, o actiune ce doare profund.

Acea perioada de primavara a fost perioada slefuirii mele.

(va continua)...

marți, 9 octombrie 2012

Cand ne-am cunoscut...(I)

Cand ne-am cunoscut era o zi de mai.

Povestea noastra incepe mult mai devreme.
Cu ani in urma, am "dat" unul de altul, dar vorbeam rar.
Pasiunile noastre erau diferite insa totusi se completau;
eu pasionata de carti si cuvinte, de scris, de dragul de-a informa, de actualitati, de stiri, de noutati;
el indragea fotografia si arta imaginii.

S-a intamplat, undeva-n´apropierea sarbatorilor, sa descoperim prieteni comuni, ceea ce a devenit un subiect de conversatie in plus.
Cu toate acestea, vorbeam rar din lipsa de timp de cele mai multe ori. Amandoi eram implicati in diferite activitati si amandoi aveam inca scoala.
Saptamanile au trecut, timp in care fiecare era ocupat cu pasiunea lui.

Ne cunosteam prea putin unul pe celalalt, pana intr-o zi (undeva la inceput de an) cand ne-am trezit vorbind zeci de minute in sir (conversatiile noastre anterioare niciodata nu au depasit 10 minute).
Am vorbit despre fotografie, despre scris, despre probleme tinerilor din generatia noastra, despre slujire, despre muzica, despre scoala si istorie.
Era, fara sa stim, prima conversatie din sutele care urmau sa vina...
Cand iarna era pe sfarsit, deja stiam felul de gandire al celuilalt, cunosteam problemele cu care se confrunta si prietenii de care era inconjurat.
Niciodata, in tot acest timp nu am vorbit despre vise, despre planuri sau viitor. Toate conversatiile noastre se-nvarteau in jurul prezentului.

Cand primele crengi incepeau sa infloreasca afara, programam cu echipa de tineret intalnirile de primavara.
Am asezat propunerea mea pe masa.
Pentru intalnirea din luna mai urma sa fie el invitatul, profitand de faptul ca se va afla prin Peninsula in perioada aceea. Consideram (atat cat il cunosteam deja) ca are multe de oferit si noi multe de invatat.
Toti au acceptat propunerea.

Timpul curgea repede.
Toate strazile orasului se-mbracau de primavara...

(va continua)...