miercuri, 26 septembrie 2012

Stiai?

1. Cand o persoana moare auzul este ultimul simt perceput. Vazul este primul care dispare.



2. Celulele care compun creierul uman pot absorbi de pana la 5 ori mai multa informatie decat cuprinde toata Enciclopedia Britanica.

3. Corpul omenesc elibereaza in 30 de minute destula energie cat sa incalzesti un litru de apa.

4. Cea mai mare celula a corpului este ovulul, iar cea mai mica spermatozoidul.

5. Corpul unui om are: destul potasiu pentru a provoca explozia unui tun de jucarie; destul zahar pentru a umple un borcan; destula grasime pentru a face sapte bucati de sapun; destul fier pentru a face un cui; destul sulf pentru a deparazita un caine.


6. Corpul utilizeaza 300 muschi pentru a tine corpul in pozitie stabila, dreapta.


7. Creierul continua sa transmita semnale sub forma de impulsuri electrice timp de aproximativ 37 de ore dupa moarte.


8. Daca cantitatea de apa din corpul omenesc este redusa cu 1% iti va fi sete, iar daca este redusa cu 10% vei muri.


9. Daca toti cei 600 de muschi ai corpului uman s-ar incorda in acelasi timp si in aceeasi directie, omul ar putea ridica o greutate de 25 de tone.


10. De-a lungul unei vieti, o persoana isi petrece 6 ani visand.


11. Din punct de vedere fizic o femeie poate naste treizeci si cinci de copii de-a lungul vietii.


12. Dintii unui om sunt tari aproape ca piatra.


13. Durata vietii unei celule intestinale este de 12 ore. Cea a unei celule a peretelui stomacului este de doua zile. O celula din piele traieste 4 saptamani. O celula nervoasa poate trai pana la 60 de ani.


14. Fatul viseaza aproape tot timpul. Cei care sunt nascuti prematur vor visa mai mult la maturitate.


15. Femurul este mai tare decat betonul.


16. Greutatea corpului omenesc este de 50 de ori mai mare decat a cea a creierului.


17. In corpul uman exista suficient fosfor pentru a crea 250 de chibrituri.


18. In corpul uman sunt mai mult de 12.00 de km de vase de sange.


19. Inaltimea omului variaza in timpul zilei. Dimineata suntem cu un cm mai inalti decat seara. Acest lucru se intampla deoarece discurile intervertebrale se “taseaza” atunci cand stam in picioare, datorita greutatii propriului corp.


20. Inima bate de aproximativ 2.700.000.000 de ori de-a lungul vietii.


21. Inima femeii bate mai repede decat cea a barbatului.


22. Inima continua sa bata dupa ce este scoasa din corp. Chiar daca este taiata in bucati, muschii inimii vor continua sa bata.


23. Mai mult de un miliard de bacterii sunt pe fiecare laba a piciorului


24. Majoritatea barbatilor petrec 3.300 ore din viata pentru a se barbieri. Daca nu ar fi barbierita, barba ar putea ajunge la 9 metri intr-o viata de om.


25. Mandibula este cel mai dur os din organism.


26. Muschiul ochiului este cel mai rapid din organism. El se contracta in mai putin de o sutime de secunda.


27. Nu se poate stranuta cu ochii deschisi.


28. Numarul de neuroni din creierul uman este astronomic, aceste ajunge la 100 de miliarde de celule nervoase.


29. Omul are aproximativ 76 000 de fire de par pe cap.


30. O persoana obisnuita respira cam 74 de milioane de litri de aer de-a lungul vietii.


31. Pe un centimetru patrat de piele se afla aproximativ sase milioane de celule, 5000 de receptori, 15 glande sebacee, 200 fibre nociceptive (pentru durere), 10-25 receptori tactili si corpusculi termosensibili, patru metri de fibre nervoase, un metru de vase sanguine, si peste 100 de glande sudoripare.


32. Persoanele dreptace traiesc, in medie, cu noua ani mai mult decat cei stangaci.


33. Pielea cantareste in medie cam de 2 ori cat creierul aceleiasi persoane.


34. Puse cap la cap venele, arterele si capilarele unui adult ar ajunge pentru inconjurul Pamantului de aproape patru ori


35. Sunt necesare aproximativ 200.000 de incruntari pentru aparitia unui rid permanent deasupra sprancenelor.


36. Toti bebelusii se nasc cu ochii albastri. Dupa cateva ore de la nastere, culoarea se poate schimba. Majoritatea oamenilor ajung pana la urma sa aiba ochi de alta culoare.


37. Un creier uman genereaza mai multe impulsuri electrice intr-o zi decat toate telefoanele din lume.


38. Un stranut iese din gura cu o viteza de peste 965 km/h.


39. Urechile pot distinge peste 300 000 de tonalitati.


40. Daca saliva nu poate dizolva ceva, atunci nici nu putem simti gustul.


41. Dupa mesele bogate se spune ca auzul nostru scade. Nu mai percepem sunetele din jurul nostru la fel de bine, chiar si atentia scade.


42. Iti folosesti aproximativ 200 de muschi cand faci un pas mergand.


43. Matematicianul John von Neumann a calculat ca mintea umana poate inmagazina 280 de catralioane de biti de memorie.


44. Mozart isi scria intreaga opera muzicala in minte, auzind si perfectionand fiecare nota in parte, si abia apoi o asternea pe hartie.


45. O persoana din 2 miliarde va trai pana la varsta de 116 ani sau mai mult.


sâmbătă, 22 septembrie 2012

Relatia pãrinti-adolescent

Adolescenta incepe la aproximativ 10-11 ani si se sfarseste tot aproximativ pe la 18 - 19 ani, dar se poate prelungi pana la 21 de ani, in unele cazuri.
E semn ca ceva merge rau? Nici gand.
E semn ca suntem atat de diferiti incat corpul trebuie sa se adapteze in functie de structura si organismul nostru.
Asta inseamna ca pentru unii adolescenta apare mai repede (sau mai tarziu) si pleaca mai repede (sau mai tarziu).

Nu exista o bariera de care sa ne lovim, cand pasim din copilarie in adolescenta. Nimeni nu te va avertiza "ai grija ca maine dimineata vei deveni adolescent."
Nici gand.
Este un proces treptat, de care ne vom da seama abea cand apar primele fire de par sub brat sau abea cand vom avea nevoie de sutien.

Sa stiti, dragi adolescenti, ca parintii vostri sunt cei care cel mai greu trec peste aceasta etapa.
Mama voastra va continua, poate chiar iritant uneori, sa va spuna ca trebuie sa mancati tot din farfurie, sau sa  va schimbe tinuta de zi dupa gusturile ei.
Sa nu credeti ca o face intentionat. Ea defapt vede ca voi incepeti sa cresteti necontrolat in inaltime si este poate prima care observa modificarile fizice din trupul vostru.
Daca tata se supara prea repede sau inca nu a schimbat cu o ora mai tarziu programul vostru de venit seara acasa, sa stiti ca nu este un gest intentionat. Ci pur si simplu, ii este teama de-a lasa putin din "lesa", ca nu cumva sa scapati de sub protectia lui prea repede, si sa va provoace daune ireversibile. Tatal vostru se ingrijoreaza pentru siguranta voastra.

Parintii vad modificarile ce se petrec in voi.
Cunosc adolescenti care de multe ori imi spun "mama si tata cred ca eu sunt inca tot un copil. Ma trateaza de parca as avea tot 7 ani".
Posibil. Posibil sa nu-si fi schimbat inca, in intregime, comportamentul lor fata de voi, dar ganditi-va la micile gesturi de incredere pe care vi le acorda;
 cand v-au dat acei bani pentru inghetata,
cand v-au lasat sa dormiti la prietena/prietenul cel mai bun, acasa.
Cand v-au organizat prima zi de nastere si cadoul lor nu a mai fost o masina teleghidata sau o papusa barbie.
Ei stiu ca voi cresteti.
Curand nu vor mai avea un copil, ci un adolescent in casa, cu toate lucrurile care acest lucru implica.
Ca adolescent, este greu sa calci peste orgoliu si sa deschizi acest subiect cu parintii... stiu, dar atunci cand prinzi curaj, intr-un moment de "slabiciune", vorbeste cu mama, sau cu tata... sau cu amandoi, si aminteste-le ca-i iubesti in continuare, cu o iubire de copil.

Imi amintesc, ca atunci cand aveam 6 - 7 ani, am scris prima mea scrisoare de "cerere de iertare" pentru parintii mei. (Nu-mi amintesc motivul exact.) Stiam ca i-am suparat pe amandoi, dar parca nu puteam sa le exprim regretul meu printr-un simplu "iarta-ma", si nu suportam sa-i vad tristi, mai ales cand stiam ca vina este a mea. Asa ca m-am trezit intr-o noapte, tarziu, am luat o foaie de hartie si un pix, si am inceput sa le spun de ce imi cer iertare. Am semnat cu un "va iubesc".
Dimineata, mi-am vazut parintii cu alti ochii. Erau zambitori, de parca nu s-ar fi intamplat nimic.
Mai tarziu aveam sa inteleg efectul care acele mici scrisori l-au avut asupra lor.
La varsta de 10-11 ani am renuntat la gestul acesta. Imi parea un gest prea copilaros pentru deja un (aproape) adolescent.
Primul lucru, dupa o discutie cu mama stil "parinti-adolescent", stiti ce mi-a spus?:
 "Candva scriai scrisori in care iti cereai iertare, dar astazi nu o mai faci."
Cu toate ca i-am intors spatele suparata, fiind sigura de mine ca am dreptate,  odata ce am inchis usa si am ramas singura in camera mea, am izbucnit in plans.

Parintii apreciaza gesturile noastre, oricat de copilaroase par uneori.
Adolescenta este acea perioada in care pierdem si cele mai mici detalii cu cei dragi, daca nu stim sa renuntam la "eu-l" nostru.

Dragi adolescenti, va inteleg, stiu cat este de injositor sa rada altii de noi sau pur si simplu sa ne creada incapabili. Dar va rog, nu faceti greseala de-a ascunde iubirea fata de parinti. Ei trebuie sa stie, cel putin in fiecare saptamana, ca-i iubiti.
Lasati macar un biletel, chiar daca apoi fugiti la scoala fara sa-i mai intalniti, pana seara tarziu.


Mi-am strâns resurse

Stam la inceput de an scolar, la inceput de rutina.
Melancolia zilelor de vara ne invaluie precum primele frunze de toamna cazute.
Inca rasuna in jur hitul zilelor calduroase, inca rasetele prietenilor se mai aud, desi indepartate.
Inca mai rasfoim fotografii recente cu soarele, nisipul si marea; cu vacanta perfecta sau calatoriile realizate in ultimele luni.
Inca mai pastram bronzul pentru care (unii) ne-am istovit atat de mult...
Dar suntem pregatiti pentru greul si realitatea ce urmeaza?
Indiferent de raspuns, suntem obligati.
Nu exista o alta optiune.

Vorbeam zilele trecute cu tinerii adolescenti ai generatiei noastre si ma uimeau cu buna lor dispozitie dupa luni de vacanta.
Pe unii i-am observat schimbati atat fizic cat si emotional.
Unii pareau diferiti prin comportament, caracter si gesturi.
Au inceput pe rand sa-mi povesteasca despre noul cerc de prieteni, fiecare in dreptul lui.
Toti pareau sa fie centrul de atentie al grupului.
Unele adolescente s-au imbujorat usor cand am deschis subiectul "baieti".
Dar nici baietii nu erau mai curajosi.
Nu am reusit sa dezvolt cu ei prea mult tema aceasta.
Ma intreb cum or sta la subiectul "suflet" si "citirea Bibliei".

Daca observam atenti adolescentii si tinerii din jur vom putea citi, fara dar si poate, in comportament, despre anturajul, emotiile si crezurile lor.
Nu ai nevoie de prea multa pregatire pentru asa ceva.
In functie de comportamentul, vocabularul si "mofturile" unui copil, aproape ca-ti poti imagina conversatiile care au loc in familie.
In functie de comportamentul, vocabularul si "mofturile" unui adolescent, aproape ca-ti poti imagina conversatiile care au loc in cercul lui de prieteni.

Inainte de a dezvolta fiecare subiect in parte, am cerut ajutorul unor prieteni si tineri, trecuti deja prin adolescenta, care doresc din tot sufletul sa traga un semnal de alarma "victimelor" acestei varste fragede.
Atentie la semnatura lor, sunt tineri cu renume ;).

Dragoste;
Cu privire la dragoste, trebuie in primul rand sa o caute la timpul potrivit, cand sunt pregatiti pentru o relatie, si asta depinde de fiecare. Daca vrei o relatie de durata, nu te grabi!!! Apoi, e nevoie si de implicarea lui Dumnezeu, sa stii ca e din partea Lui. Mai cred ca trebuie sa ne pese si de ce spun parintii, pentru ca ei ne vor binele si au experienta mai multa decat noi. Multi tineri iau ce vine, si se baga fara sa astepte… si apoi ajung la regrete. Totusi, bine ca mai sunt si altii, care tin la puritatea lor.   -Boboc – Dunamis - (artist hip-hop crestin)
Imi aduc aminte ca am ascultat un mesaj in care erai incurajat ca si tanar sa iti faci o lista de caracteristici care ti-ai dori ca viitorul partener sa le aiba… si m-am pus pe treaba. Am facut o intreaga lista care avea mai mult de 15 puncte. Pe masura ce reciteam lista, am inceput sa tot tai din ele, si pana la urma mi-am dat seama ca tot ce imi doream de la viitorul meu sot e sa il iubeasca la nebunie pe Dumnezeu, pentru ca daca o sa il iubeasca pe Dumnezeu o sa ma iubeasca si pe mine. Imi place ca Biblia spune ca Dumnezeu este dragoste (1 ioan 4:8). Un sfat? Cand cauti dragostea, cauta- L pe Dumnezeu in acea persoana, si cat de mult din El este in acea persoana, pentru ca doar asa o sa gasesti dragostea adevarata! -Adina Trâncã- (sotia cantaretului Sunny -VitaminaC- o pereche dedicata si implicata pe deplin in slujire)-
Credinta:
Au fost perioade in viata mea in care am crezut ca pot si singura. Chiar daca am avut succes poate, au fost cele mai nefericite timpuri pe care le-am trait. Hristos nu vrea ca noi sa o ducem rau sau sa fim priviti de lume ca niste ciudati, dar vrea sa ne facem vulnerabili in fara Lui. Asta inseamna o atitudine potrivita, o incredere in lucrurile pe care nu le vezi - credinta.  -Delia Filip- reporter TV- 
 Poate că ne este ruşine să nu afle lumea că suntem pocăiţi. Când eram adolescentă şi mergeam la biserică, mă rugam să nu mă vadă nimeni din şcoală. Greşit! Ar trebui să fim mândri cu Dumnezeu, să investim în relaţia noastră cu El şi să fim conştienţi că nu totul se întâmplă peste noapte. E nevoie de timp pe care să îl petrecem cu El. Câteodată suntem tentaţi să credem că nu merită. Nu e aşa, tânăr scump. Merită şi...oh, cât merită!  -Alina Ilioi- Jurnalist (Prezentatoare la emisiunea “Sanatate la 4 ace” si reporter Antena1)-

Anturaj:

Biblia ne spune spune să ne ferim nu de oameni, ci de oameni răi. Cine vrea să fie fericit își va alege cu grijă anturajul. Există o legătură între pretenii noștrii și fericirea noastră. (Ps. 1:1) Am auzit de-atâtea ori povestea tristă a unui anturaj greșit. Începea întotdeauna cu ,,era bun până când a început să fie prieten cu...” Anturajul ne influențează deciziile. Oamenii buni ne vor da sfaturi bune și viceversa. Anturajul ne influențează obiceiurile. Obiceiurile prietenilor mei vor fi într-o zi obiceiurile mele. ,,Spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți cum spun cum o să arați în viitor.”  -Marius Copil- (Pastor – Oradea)-
Tanarul, precum puiul de pasare, isi incerca aripile prin petrecerea unui timp oarecare ( ore zilnice) in cadrul unui grup, inainte de a prinde aripi in a se despartii total de cuibul parintesc. Deci ,anturajul e extreme de important.  -Ramona Trâncã- (Pedagog si mama)-

vineri, 21 septembrie 2012

Românii din strãinãtate


Nu mi-a placut niciodata omul care crede ca daca noi, romanii plecati in strainatate, castigam mai mult, inseamna ca ni se poate cere mai mult. Stii tu chiria care trebuie sa o platim?
Stii cat ne costa invatamantul, hrana, imbracamintea si cheltuielile?
Stii ca studiile noastre nu sunt valorate asa cum ar trebui sa fie?
Iti permiti sa ne judeci, dar mainile tale nu au fost niciodata zgariate de culesul strugurilor sau al capsunilor.
Ai fi in stare sa incepi viata iar de la 0?
Noi am facut-o cand nu mai credeam ca se poate.
Am tot inghitit, pana ieri.
Unii romani din tara au impresia ca noua, celor de peste hotare, ne merg lucrurile, nu bine ci foarte bine.
Totul a inceput de la vanzarea muzicii romanesti in strainatate. Deja exista un pret exact, minim, pentru vanzari inafara. Mai putin de 10 euro cd-ul, nu dam!
Atunci noi cu 10 euro nu-l cumparam.
"Hai mã, cã voi aveti!"
Asta a pus capac.
Adica da, posibil sa avem (totusi nu atat cat cred unii) pentru ca muncim, pentru ca ne-am sacrificat manichiura ca sa facem zilnic curat la altii, sau pentru ca am lasat diploma de master intr-un sertar, ca sa muncim in constructii. 
Si nu uitati, noi trebuie sa ducem in spate si imaginea lasata de romanii care nu au alta ocupatie decat "trasul prin maneca".(adica furtul, si alte activitati jignitoare).

Cunosc romani care traiesc bine in Romania, si isi permit sa refuze oferte de munca, doar pentru ca nu sunt in domeniul in care ei au terminat facultatea. (mi se pare imatur sa astepti sa devi inginer informatic peste noapte, cand inca nu s-a uscat cerneala de pe bancile facultatii).
Aici nu e asa. Daca nu credeti intrebati studentii care se intorc in tara sa faca facultatea sau sa termine liceul, dupa cateva incercari (in Spania).
Am incercat odata sa ofer bani profesorului de filozofie si m-a amenintat ca o singura propunere sa mai vada de genul acesta, si pot sa-mi iau adio de la diploma de bac. In Romania, incerci la un alt liceu, si ai rezolvat.
Am incercat sa-mi legalizez studiile in tara, dupa ce am terminat aici gradul de pedagogie, dar nici asa nu a functionat. Ii drept, am invatat lectia, si de data aceasta nu am mai oferit bani. Asa ca am ramas in fata portilor inchise.
Cunosc romani care au terminat facultati in Romania, cu tot cu diplome, si aici au grija de batranei singuri.
De ce?
Pentru ca ne adaptam.
Si cred ca acesta este si motivul pentru care si avem.
Nu neg. Exista si romani harnici in Romania, de care mi-e tare drag. Cand ii vad modesti si realisti, imi dau lacrimile. Dar sunt cei care traiesc modest nu bine (vorba cuiva).

Ferice de romanii care s-au descurcat (ei stiu cum) si nu duc lipsa de "mofturi neimplinite". 
Dar ma tot intreb, ce vina avem noi ca am plecat?
A fost decizia noastra. Sa nu credeti ca am uitat de tara, ca nu ne plangem parintii si fratii, ca nu tanjim sa ne strangem in brate bunicii deja satuli de zile, sa nu credeti ca nu ducem lipsa unor prieteni ca si prietenii din copilarie, sa nu credeti ca nu ne este cumplit de dor de bisericile din tara, de mirosul de fan cosit si de grau batut. Sa nu credeti ca nu ne visam cu o bucata de floare "floarea-soarelui" in mana, plimbandu-ne agale peste dealuri. Sa nu credeti ca nu ne lipsesc conversatiile cu cei apropiati si de salamul de sibiu, uscat la soare.
Dar stiti ce nu inteleg?
Nu inteleg de ce trebuie sa va razbunati pe noi, dragi romani patrioti, (nu ca noi nu am fi patrioti) cerandu-ne sa platim un lucru dublu.

Si nu, sa nu credeti ca ma adresez tuturor. Nici gand. Ma adresez doar celor care cel putin odata a-ti facut o remarca dispretuitoare la adresa celor plecati din tara.



marți, 18 septembrie 2012

Acum cã-ncepe toamna asta rece...


Acum cã-ncepe toamna asta rece...
doar înc`o rugã, Doamne-o, sã mai am:
Sã-mi lase pasii-n urmã numai varã!

Când toate ploile peste oras se-adunã,
când pãsãrile-ncep toate-a pleca,
când florile se uscã în grãdinã...
Un ultim dor Pãrinte as avea.

Se teme parcã soarele de lume,
si-i parcã tristã luna si e grea,
doar greierul mai cântã în luminã,
si parc`ar fredona dorinta mea.

Stau singurã pe o lespede rece,
cu toate cã-i atâta lume-n jur.
Dar simt cum vi si te-odihnesti pe-aproape,
Parc`asteptând cerinta sã ti-o spun.

Asa cum stau aici, oftând pe-o piatrã,
îmi strâng curajul pentru un cuvânt:
IUBIRE, Doamne, pentru lumea toatã,
Ca e atâta lipsã pe pãmânt.

Sã pot iubi când râd de-a mele vise,
Sã pot iubi chiar si de nu-s iubit,
Sã pot iubi dincolo de cuvinte,
Cu fapta si cu gândul, ne-obosit.

Iubind sã trec prin viatã-ncrezãtoare,
Sã-nvãt a ignora ura din ei,
Sã stiu vorbi, iubind ascultãtoare,
Si tot iubind sã stiu apoi muri...

Acum cã-ncepe toamna asta rece...
doar înc`o rugã, Doamne-o, sã mai am:
Sã-mi lase pasii-n urmã numai varã!

L.T.

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Adio varã

- De-ar fi sã te întorci din nou, ce ai pãstra neschimbat?
- Soarele, vântul si marea.
- De ce?
- Pentru ca ele mã fac sã mã simt acasã.
- Cum e acasã la tine?
- E Soare linistit si cald. E vânt timid si jucãus. E marea... cu toate valurile, fluxurile si refluxurile ei. 
- E varã la tine acasã?
- Da, e varã si e bine. O varã cât patru anotimpuri, suficient cât sã citesc, sã alerg, sã privesc apusurile si rãsãriturile, sã caut scoici, sã construiesc, sã dãrâm, sã învãt, sã cunosc, sã iubesc.
- Atunci, de ce pleci?
- Plec pentru cã e nevoie si de-o toamnã. E precum sufletul. 
O viatã întreagã doar varã am uita mirosul de castane, culoarea frunzelor, aplecarea crengilor, plecarea pãsãrilor, cãderea ploilor... Am uita cât de frig poate fi uneori, am uita sã multumim pentru razele îndepãrtate ale soarelui într-o zi de toamnã târzie. în plus, toamna se strâng roadele, si nu cred cã existã pentru suflet o mai mare împlinire. E nevoie disperatã de-o toamnã.
- Te vei întoarce?
- Poate. 
- Când?
- Peste trei anotimpuri.
- Promiti?
- Promit. Pânã atunci nu uita sã te bucuri de zborul pãsãrilor cãlãtoare, de susurul râului sub pãtura de zãpadã si de înflorirea florilor de cires. Trebuie sã trãiesti fiecare anotimp ca sã-i întelegi menirea. 
E precum sufletul; melancolia ne transformã în oameni cu sentimente, 
tristetea ne ajutã sã comparãm zilele bune cu zilele rele, 
iar speranta e precum o nastere, o renastere la viatã, o viatã mai plinã, mai realã, mai clarã... 
Dar mai presus de toate, nu uita sã iubesti. Sã iubesti toti oamenii, indiferent de anotimpul pe care-l trãiesc sau îl trãiesti.
- Mereu e vorba de suflet...
- Mereu...