luni, 28 mai 2012

Furatã de timp


De câteva zile bune nu am mai postat nimic... si-mi era dor.
De câteva luni bune nu am mai prea scris nimic vrednic de împãrtãsit cu voi...
Azi, în timp ce-mi cãutam loc prin ploaia mãruntã si oameni indiferenti, cãutam în mine trãiri ce sã fi meritat emotia si zâmbetul.
( Când mi-e dor sã fac liniste în mine, rãsfoiesc amintiri. )

Primul zâmbet ce-a tãiat monotonia oamenilor din jur, a fost când mi-am amintit cã am surprins, din gresealã, pe cineva spunând ceva drãgut despre mine.

Apoi momentele cu adevãrat dragi, le-am întâlnit în amintirea lucrurilor simple... :
- într-o dimineatã, când m-am trezit si am realizat cã mai am câteva ore de dormit.
- gestul unui prieten.
- un buchet de flori proaspete.
- un mesaj de la o persoanã necunoscutã.
- o pozã special pregãtitã pentru mine.
- un comentariu pe blog, plin de încurajare si multumiri.
- noi prietenii.
- timpul petrecut cu vechi prieteni.
- o sesiune foto doar între fete.
- o carte bunã, într-o dupã-masã ploioasã si gri.
- o vizitã neasteptatã dar mult doritã.
- jocul de searã cu pisica.
- serile de varã cu cerul plin de stele, si cantecul subtire a greierilor, lângã izvorul de munte.
- un secret.
- o scrisoare.

Ce bine e cand stii ca-i este dor cuiva de tine...

sâmbătă, 19 mai 2012

Politica(-i) Religie uratã!

           Am mai scris de câteva ori pe tema asta, şi mi-au ajuns cuvintele pe alte bloguri, reţele sociale sau radio. De-atunci mi-am promis cã nu voi mai atinge subiectul acesta pentru cã urãsc "politica" religioasã. Nu mã potrivesc cu ea. Ea nu acceptã oameni sinceri, iar eu sunt poate, uneori, exagerat de sincerã.

          Azi, tocmai ce-am intrat în casã dupã o zi de stat în soare, un soare aspru de mai, şi ca sã-mi liniştesc oboseala am început a rãsfoi ultimele ştiri. şi ce sã vadã ochii mei?
Un "excepţional" comunicat din partea Comitetului Executiv al Cultului Creştin Penticostal. şi cum din cauza oboselii nu m-am putut opri din citit, am citit pânã la capãt. şi rãu am facut. (sau bine?).
         - O fost bai - cã de ce merg pastorii noştrii în bisericile catolice sau ortodoxe sã evanghelizeze.
Am discutat  problema (nu eu ci cultul) şi am gãsit soluţie.
Nu-i nimic, pastorii noştrii curajoşi acuma nu mai merg.
Pãcat!

Unchiul meu ascultã predici de când l-a auzit pe fratele Pustan la ortodoxi.
Povestea-i mai lungã.
Preotul din Moşuni a fost preot la biserica din satul bunicilor mei, ani buni de zile, pe când unchiul şi mama erau tineri. El a fost cel care a plantat ideea cã penticostalii sunt buboşi, pãduchioşşi vrednici de urât. Uimirea unchiului meu, dupã atâţia ani, era cum de ortodoxul preot Pomohaci are acum ca invitat în biserica lui, un "bubos" pocãit ca Vladimir Pustan. şi-a ascultat cu buzele întredeschise toatã slujba "penti-ortodox-itã". La sfârşit, cu ochii bulbucaţi de-atâta plâns mi-a spus cã mai vrea predici de-a lui Pustan.
"- Da´ numa de-a lui, Ligi."
De-atunci, ascultã între plâns şi râs.
Ce-o mai fi de lucru de-acum la sufletul şi inima lui, lucreazã Dumnezeu, cã-i singurul ce poate!
Eu nu aştept sã se "penticostalizeze"... aştept sã CREADã cu inima!

De când cu predica fratelui nostru la catolici, e-o altã întâmplare.
O fostã colegã, dupã ce-a ascultat predica într-o searã, a mers acasã şi a aşezat-o pe mama ei pe cel mai comod fotoliu din sufragerie, a dat play filmãrii şi a lãsat-o sã asculte.
Apoi, m-a sunat cu lacrimile-n gât, ca mama ei se roagã şi plânge îngenuncheatã lângã laptop.
Astea-s minuni, nu faptu cã botezi 80 odatã şi-apoi dispar ca nuferii când dã îngheţul.

Mã bate groaza când vãd cã-i atâta concentraţie asupra unui frate care se face cu "iudeii iudeu şi cu grecii grec", şi bieţii martiri ai secolului XXI mor persecutaţi, închişi sau arşi de vii peste hotare.
Sunt tineri ce se-neacã în droguri, copiii ce mor de foame, mame care nu-şi cunosc responsabilitãţile, familii ce se destramãînvãţãtori ce-o "iau pe ulei".
De ei ar fi bine sã vã ocupaţi.
Aveti sute şi mii doar îţara noastrã dragãşi nu uitaţi cã rãspundeţşi de cei de peste graniţã.

Eu mai vreau sã primim invitaţii de la ortodoxi, catolici, creştini dupã evanghelie, baptişti sau adventişti. Si ar fi minune cereascã sa ne fie invitaţi pastorii şi la mormoni, martori sau musulmani. Atunci înseamnã cã am reuşit sã ne facem vãzuţi prin faptele, credinţşi viaţa noastrã, nu prin vorbe cã vorbele-s deşarte!

       Si iata motivul pentru care a fost de data aceasta atacat Pustan.
... şi-a invitat prietenul, cu ocazia sãrbãtorii duminicii ortodoxiei, la Beiuş.

Am pornit cu nerãbdare calculatorul ca sã-i ascult pe cireşari live, într-o zi de 4 martie. în timp ce spãlam vasele şi foloseam pachete de şerveţele în cantitãţi industriale (din cauza gripei), am vãzut ca fratele Pustan coboarã de la amvon şi-apare un preot ortodox din toate punctele de vedere. De la vestimentaţie, barbã şi cap acoperit pânã la simbolul cel purta la gât (crucea).
Din cap pânã-n picioare un ortodox hotãrât.
Am scãpat un "wow", m-am oprit din ce fãceam, şi-am ascultat sã vãd ce-are de spus.
şi da.
Predica lui a fost foarte ortodoxã. (nu degeaba era sãrbãtoarea ortodoxiei).
Un preot simpatic, cu simţul umorului bine dezvoltat (atunci am înţeles în parte, de ce-i prieten cu Vladimir Pustan), ferm şi sincer. Timp de aproape 40 de minute a explicat întregii adunãri (peste 900 de persoane) de ce crede ce crede şi pe ce se bazeazã. A "învârtit" biblia cap-coadã, demonstrând cã a trecut prin şcoala de teologie, şi nu degeaba. A recunoscut cã unele tradiţii specific ortodoxe nu sunt biblice, nici mãcar strãbune. Cã s-au adãugat cu timpul, şi cã au fost gândite pentru "comoditatea" celor care slujesc şi a credincioşilor. 
Mi-au dat lacrimile când cu ochii sinceri, parcã pierduţi, a spus cã ştie unde greşeşte biserica ortodoxã şi cã sunt preoţi care împreunã cu el luptã pentru schimbare... dar cã e greu.
şi cine s-ar îndoi cã-i greu?
şi nouã ne este.

Mi-a fost drag.
Drag sã-l vãd atât de sincer, fiind obişnuitã cu imaginea unor preoţi plini de mândrie, apãranduşi crezul.
Mi-a fost drag sã-l vãd cum la sfârşit, cu lacrimi în ochii a spus cã simte schimbarea ce stã gata sã se întâmple între penticostali şi ortodoxi.
S-a despãrţit cu o îmbrãţişare, de fratele Pustan, şi cu admiraţie pe buze şîn ochii faţã de pocãiţi.
Mi-a fost drag tare fratele Necula, pentru cã am simţit cã suntem legaţi de ei (de ortodoxi) prin sângele Jertfei Lui.
şi, cum a încheiat şi pastorul Pustan:
"Dacã stãm bine sã ne gândim, pe noi, pe penticostali, ne leagã mai multe de ortodoxi decât de baptişti."
şi aşa-i.

Destul cu-atâta religie şi atâtea grajduri.
Staule or exista în Cer, dacã vrea Pãstorul!
Pânã atunci, aici pe pãmânt, responsabilitatea noastrã şi a voastrã este sã aducem unitate, luminã din perspectiva Bibliei, fapte Hristice şi viaţã curatã!
... şi sã zâmbim cu drag şi fericire, când o bãtrânã mamã a unei foste colege, ne-ntreabã de domnu´pastor (din calculator), dacã nu ştim ce mai face şi cum stã cu sãnãtatea.


miercuri, 16 mai 2012

Scrisoare cãtre LiDER(i)

    
    - Responsabilitatea ta este grupul pe care-l ghidezi.
-Viziunea ta trebuie sã fie clarã şi realistã.
-Cautã oameni care sã te sprijine, însã tu sprijinã tot grupul de care rãspunzi.

-Normele şi regulile tale sã fie egale indiferent pe cine afecteazã sau beneficiazã.
-Respectã-ţi cuvântul, persoana şi decizia, şi aşa te vor respecta şi cei din jur.
-Rãmâi fidel caracterului tãu, dar acceptã şi ascultã şi pãrerile altora.
-Nu-ţi alege "preferaţi", sau rişti sã pierzi postul de lider.
-Nu îndrãzni sã judeci niciodatã indiferent de poziţia care ţi se acordãîndrãzneşte sã sfãtuieşti sau sã îndeplineşti normele stabilite deja.
-Organizeazã întâlniri frecvente pentru verificarea normelor sau modificarea acestora.
-Viziteazã-ţi grupul, pe fiecare individual, intereseazã-te de sufletul şi problemele lui personale. Vei câştiga respect.

-Nu uita, poţi sã comanzi dar asta nu te face lider.
-Fii mândru de ce eşti doar atunci când simţi respectul şi aprecierile fiecãrui membru al grupului, şi chiar şi atunci, gândeşte-te ca poţi sã oferi mai mult.
-Cautã sã legi relaţii de prietenie cu fiecare persoanã în parte, sã le caştigi încrederea şi nu le-o trãda niciodatã.

nvaţã sã spui "te rog" şi "iartã-mã". Trebuie sã dai exemplul cel dintâîn toate.
nţelepciunea naşte lideri, puterea naşte tirani.
-Trebuie sã fi muza celor ce cautã inspiraţie.
-Trebuie sã fi cutia de unde toţi pot scoate curajul când au nevoie.
-Construieşte oameni.
-Stabileste-ţi idealuri.
-Controleazã-ţi dorinţele şi pornirile.
lefuieşte bine rãbdarea şi iubeşte-o.
-Cautã resurse pentru automotivare când vei avea nevoie.
-Comunicã. Iubeşte cuvântul şi sinceritatea.
-Sã ai puterea de a lua deciziile dupã principiile tale. 
-Ascultã. Mai mult decât vorbeşti, ascultã.
-Cautã soluţii. Când nu mai existã ieşire cautã soluţii, rugãciunea e fereastra care stã mereu deschisã. Foloseşte-o.
-Nu uita, de cele mai multe ori nu trebuie sã faci prea mari eforturi pentru a te face auzit. Alege bine cuvintele.

-Coopereazã. Cautã sã întinzi mereu o mânã; vei câştiga merite.
-Implicã-te. Dar implicarea ta sã fie atât câîţi permite timpul şi trupul.
-Stabileşte-ţi lista de valori personale şi lista de valori a grupului.
mparte sarcini tuturor membrilor. Nu încerca sã realizezi tu totul. Astfel, ei se vor simţi utili şi importanţi iar tu nu vei cunoaşte eşecul şi epuizarea.
-Acceptã provocãrile cât timp crezi cã vor aduce beneficii grupului, nu ţie.
-Cautã idei. Creeazã originalitatea.
-Fii capabil sã renunţi la idee dacã situaţia devine riscantã. (mereu în favoarea grupului)
-Pune întrebãri şi cautã rãspunsuri. 
-Acceptã faptul cã nu le cunoşti pe toate şi nici nu le vei ştii vreodatã, dar nu te mulţumi cu atât, cautã sã înveţi mereu mai mult. Un lider nu poate accepta mediocritatea niciodatã.
-Formeazã lideri mai mici lângã tine. Nu uita cã eşti acolo pentru puţin timp. (tot e puţin oricât de mult ar fi)
nvaţã sã râzi.
nvaţã sã deosebeşti oamenii sinceri de oamenii înşelãtori.
-Nu lãsa ignoranţşi ironia sã încolţeascã în grupul de care rãspunzi.
nvaţã-i cã toţi sunt egali, chiar şi tu. 
-Respectã fiecare regulã a grupului, în primul rând tu.

-Apropie-te mai mult de cei care se simt singuri, pânã prind curaj şîncredere.
-Nu încerca sã devii cel mai bun prieten pentru un membru concret din grup. Nu vei reuşi sã menţi postura ta de lider. Fã-i sã înţeleagã cã eşti prietenul lor, al întregului grup.
-Nu ai dreptul sã ignori nimic şi pe nimeni.
-Obiectivul tãu sã fie protejarea persoanele, sufletul şi sentimentele lor.
-Iubeşte necondiţionat Adevãrul.
-Cunoaşte-ţi identitatea.
-Fii mentorul cuiva.

Pentru a deveni lider trebuie sã înveţi sã renunţi mult şi la multe.
Rãsplata însã, vor fi oamenii ridicaţi de tine!
Când simţi cã responsabilitatea nu mai apasã pe umeri, înseamnã cã e timpul sã renunţi. Dar o vei face cu capul sus, în strigãt de victorie.
Preţul e mare... 
Rezultatul ?... infinit de mare!