luni, 26 noiembrie 2012

S-ar mai uita si Dumnezeu spre noi...

Mi-e sufletul uscat de-atatea lacrimi si ma intreb de ce mai vrea sa ramana aici.
De ce mai poarta inca acel fir de speranta, cum ca totul se va schimba... si va fi altfel intr-o buna zi...

Am intalnit oameni neatenti, oameni reci, oameni nepasatori de sufletul si cresterea altora, si asta doare...
Am intalnit falsul aproape la fiecare pas...
asa ca atunci cand, prin surprindere, intalnesc persoane calde si atente, ma opresc si-ncep sa le iubesc.

De-ar intelege lumea ca am fost creati sa crestem impreuna, nu sa ne "ucidem" prin cuvinte..
De-ar intelege unii ca atentia si ingrijirea daruita celui de langa noi, ne face mai buni, mai calzi... mai rari...
De-am stii sa ne educam vorba si sa alegem cand sa vorbim si cand sa tacem...
de-am stii sa oprim pacatul la timp, sa nu lasam barfa sa-si faca loc, nici in noi, nici in altii...
de-am stii sa iubim mai presus de fizic si tot ce-i omenesc...
de-am stii sa ne judecam pe noi, si doar pe noi, intelegand ca judecata celorlalti nu ne apartine, ci este a lui Dumnezeu...
de-am stii sa ne intrebam de ce unii fac ce fac, si ce-i determina sa actioneze astfel, nu am mai avea timp sa-i condamnam nestiutori...
de-am stii iubi sufletul, nu doar pe interes sau pentru pozitie...
de-am stii vorbi doar despre ce cunoastem...
de-am concentra atentia asupre celor ce-i avem in casa, inainte de-a intra in aducatia altora, ce nu ne priveste...
de-am pretinde ca il cunoastem pe deplin pe Dumnezeu, nu pe cel de langa noi doar ca sa-l folosim pretext de judecata...
de-am invata sa nu mai face diferente intre noi, de ne-am iubi asa cum ne-a fost dat...
de-am cauta sa implinim Cuvantul nu dupa cum ne place, ci dupa cum ne cere Cel de sus...
de-am tine-aproape invatatura curata, in loc sa o modificam dupa cum ne-ar putea salva din situatie...
de-am predica uneori, pur si simplu, si-apoi de-am implini ce predicam...
de-am cauta sa masuram cu aceeasi masura si pe unul si pe ceilalti, la fel...
de-am incerca mai degraba sa stergem lacrima cuiva, in loc sa-l atacam cu reprosuri...
de-am stii sa ne alegem cuvintele inainte de-a rani de moarte...
de-am fi mai interesati de ridicarea celui de langa noi, decat de propria noastra comoditate
de-am stii sa ne purtam povara unul altuia, decat sa ne impovaram unii pe altii...
de-am putea oferi aceeasi credibilitate si celui din stanga ca celui din dreapta...
de-am stii sa crestem impreuna, nu pe rand...
de-am intelege ca nu suntem vesnici, si ca intr-o zi locul nostru va fi luat ..
de-am iubi la fel de smeriti si sus, cum am iubit si cand eram jos...
de-am stii sa fim oameni buni, in loc de oameni rai...
de-am astepta de la cei din jur doar atat cat au asteptat si altii de la noi...
de nu am pretinde ca suntem mai importanti, sau mai intelepti, sau mai buni, sau mai mantuiti, decat cel de langa noi...
de-am stii sa ne smerim...
s-ar mai uita si Dumnezeu spre noi!


2 comentarii:

Anonim spunea...

Daca noi...
Totusi Dumnezeu...
Bunatatea lui Dumnezeu ne indeamna la pocainta.
Cand ajungem sa spunem: Cristos traieste in mine"...atunci Dumnezeu este totul si noi suntem schimbati.

da, noi oamenii suntem rai dar Dumnezeu se uita la noi si asteapta sa ne transforme. Inima Lui plange pentru ca noi nu stim sa traim frumos dar suntem intr-un proces...
nu conteaza asa de mult cum actioneaza altii ci cu mult mai mult conteaza cum noi reactionam la reactiile altora.
Doamne, ajuta-ne sa traim prin puterea Ta, aducand lumina si pacea in toate relatiile noastre.
ana
anatatarandras.com

Anonim spunea...

Extraordinar !!!