miercuri, 10 octombrie 2012

Cand ne-am cunoscut...(II)

Era sfarsit de aprilie.
Printre examene si invatat, reuseam totusi sa vorbim in fiecare seara.
Discutiile noastre deveneau tot mai interesante.
Cu cat se apropia mai mult venirea lui cu atat vorbeam mai mult despre organizarea si subiectul intalnirii de tineret... si uneori, despre noi...

Eram hotarata sa nu cedez in fata sentimentelor ce-si cautau un loc.
Stiam ca trebuie sa astept un raspuns clar la toate rugaciunile inaltate pana atunci.
Prin mintea mea treceau zeci de citate culese din cartile citite.
Imi aminteam de fiecare cuvant scris in asteptare.
Serile, cand nu reuseam sa adorm, citeam si ma rugam. Era singura forma prin care stiam ca-mi pot controla sentimentele.
Rugaciunile uneori erau rostite pana adormeam.
Aveam nevoie de o stapanire totala a tot ceea ce insemna emotie, ca sa-mi pot concentra gandul asupra examenelor care erau pe sfarsit. Uneori, de cele mai multe ori, reuseam, dar alteori nu.

Cel mai greu mi-a fost sa pun in practica tot ceea ce imi doream sa fac in astfel de momente.
Tanjeam sa iubesc si sa fiu iubita, dar stiam ca ma aflu pe marginea unei prapastii. Stiam ca daca nu voi avea grija de gandurile, sentimentele si inima mea, riscul poate fi fatal. Asa ca incercam sa-mi aglomerez mintea citind, invatand, relaxandu-ma citind si iar invatand. Rugaciunile erau o forma de-a´mi petrece timpul liber.

Imi amintesc de acea perioada, ca fiind una in care nu am scris atat de mult, de teama sa nu se strecoare printre cuvinte sentimente noi spre cineva concret. De teama sa nu-l limitez pe Dumnezeu la ce as vrea eu.
Si nu a fost deloc usor.
Pretul pentru acest efort de-a ramane in preajma planurilor Lui, a fost scrisul... luni intregi in care stiloul s-a odihnit pe masa, pentru ca teama de-a´mi confunda inima mai mult era prea mare.

Atunci mi-am dat seama ca Dumnezeu ne cere renuntare uneori, pentru a putea duce la implinire Planul Lui. Si renuntare nu inseamna a indeparta ceva de care oricum te poti lipsi...
renuntare inseamna dezlipire de ceva ce face parte din tine, o actiune ce doare profund.

Acea perioada de primavara a fost perioada slefuirii mele.

(va continua)...

Un comentariu:

FLavia spunea...

ce fain, ce fain, ce fain!! cred cã aveai niste emotii.. :D