luni, 15 octombrie 2012

Cand ne-am cunoscut...(IV)

Intr-o zi, in timp ce afara cadea ultima ploaie de primavara...
In timp ce vorbeam despre intalnirea ce va avea loc peste cateva zile...printre diferite subiecte, s-a strecurat (nu stiu cum) subiectul "relatii".
Stiam ca e un taram minat dar pur si simplu conversatia a "curs".
Mi-a spus ca se roaga. Se roaga pentru viitorul lui si viitoarea "ea".
I-am spus si eu ca ma rog pe un "el".
Am ajuns la concluzia ca amandoi suntem in asteptare, o asteptare frumoasa dar "periculoasa" daca nu vom avea grija de sentimente.
Asa ca am incheiat subiectul acesta...
Stiam fiecare ce avem de facut.

Am inchis calculatorul, m-am furisat in pat, si fiind prea obosita sa citesc, m-am rugat.
In timp ce-I ceream liniste si ordine in suflet, am primit, de la Autorul unic al Dragostei, siguranta.
Acea singuranta in care nu exista indoiala, nici neliniste, nici graba. O singuranta deplina ca El conduce fiecare suflet si fiecare intamplare.

Atunci, in seara aceea ploioasa de primavara tarzie, am avut pentru prima data sentimentul ca ma aflu in toiul rezolvarii acestei asteptari.
Pentru prima data simteam ca acel "el" pentru care ma rugam de-atatia ani, e mult mai aproape decat credeam...
ca trebuie doar putin sa mai astept...

(va continua)...

12 comentarii:

Ella spunea...

Multumesc mult Ligi pentru ca ti-ai indeplinit promisiunea:) Citesc si meditez la fiecare postare despre povestea voastra si abea astept urmatoarele. Esti una din dovezile reale ca Dumnezeu se implica.

Iulia spunea...

te gandeai ca ar putea fi chiar "el", cel cu care vorbeai?

Ligia Trîncă spunea...

Ella draga, era o promisiune pe care de mult doream sa o pot imparti cu voi.
Ma chinui cu fiecare postare sa scot in evidenta stilul Lui de-a indeplini dorintele si de-a asculta rugaciunile.
Pot sa-ti garantez ca El nu uita nici un vis :)

te imbratisez

Ligia Trîncă spunea...

Iulia,
aveam perioade in care parca imaginatia zbura si ma gandeam ca el ar putea fi... dar m-am luptat cu ideea aceasta de teama sa nu-i impun eu lui Dumnezeu regulile.
Niciodata nu m-am lamurit eu pe mine ca l-am gasit... pana nu am primit siguranta de la El.
Cred ca de teama sa nu ies ranita din toata aceasta poveste.. sau de teama sa nu-L limitez.

Flavia. spunea...

Ligia, citesc cu plãcere fiecare postare a ta. Si povestea voastrã e tare fainã.
Crezi cã Dumnezeu l-a pregãtit pe el pentru tine sau cã Dumnezeu doar a binecuvântat alegerea ta?

Ligia Trîncă spunea...

Buna intrebare Flavia :)

Eu cred ca putin din fiecare...
Adica Dumnezeu a pus, ce vedea ca lipseste la mine, in el
dupa care m-a lasat pe mine sa aleg sa ma indragostesc sau nu.
Cred ca rezultatul este
alegerea mea + increderea in El.
:)

Cred puternica ca Autorul Dragostei,
cand este vorba de emotii si sentimente ne-a creat la fel de liberi precum pasarea. Si in toata libertatea noastra, putem alege crengile copacilor sau norii taiati de razele Soarelui.
El hraneste si pasarea ce se-odihneste prin iarba inalta de pe camp
si poarta de grija si celor ce-si fac cuibul sub stresina caselor.
:)

Anonim spunea...

Ligia, pare incredibila povestea ta si asteptam continuarea:) As vrea sa te intreb ceva. Stii, provin si eu din mediul evanghelic dar pur si simplu nu pot accepta unele lucruri si afirmatii ce sunt spuse asa usor. Spui ca El alege pentru noi...nu uita nici un vis...asculta dorintele noastre dar daca ai face un sondaj prin biserici ai vedea ca majoritatea cuplurilor care s-au casatorit in voia Domnului,(fara ghilimele) sunt nefericite si blazate. Iti dau un ex.concret. O fata care L-a iubit pe Domnul si a dorit doar alegerea Lui pentru casatorie, a primit-o dar el a fost dur si neintelegator. I-a fost ca o servitoare.Si au dus-o asa multi ani.S-au vazut si schimbari, ce-i drept dar asa de lente. Chestia e ca inainte de nunta Domnul i-a spus ei ca e voia Lui, dar va suferi. Stiu ce ar sari unii sa spuna, ca ea putea sa aleaga sa ramana celibatara sau ca Domnul e mai interesat de sfintirea noastra decat de fericirea noastra in casatorie. O fi asa, poate fetele care trec prin asta stau mai aproape de El si primesc o rasplata in vesnicie pt slujirea unor farisei tirani. Insa acelasi Dumnezeu i-ar spune unei fete dinainte ca va suferi, si nu putin in casatorie si alteia i-ar indeplini visele ascunse? Din punctul asta de vedere eu, ca tanara necasatorita desi L-am rugat sa imi scrie si mie povestea, nu am ajuns sa am incredere totala in El. Nu mi se pare logic deloc. Ce garantii ai primit inainte de nunta ca cel ales nu se va transforma peste 4 ani intr-un ipocrit care te va trata cu spatele? Poate nu ai fost avertizata ca fata din ex.meu ca vei suferi dar sa te astepte aceiasi suferinta. Sper ca nu te vor deranja intrebarile mele, as vrea sa le iei ca pe niste provocari si sa analizezi si din alte perspective decat ce ai trait tu. Probabil vii dintr-o familie unde nu ai fost martora la nesfarsite certuri. Deci, nu ai probleme cu increderea in El si nici cu a face afirmatiile acestea poetice dar asa de absurde pt unele fete. Scz adresarea asa directa, dar cred ca mi se trage din faptul ca nu mai am incredere in ceva pana nu testez. Astept cu nerabdare raspunsul tau:)

Ligia Trîncă spunea...

Draga mea anonimã,

Multumesc pentru sinceritatea si intrebarile tale. Par a fi probleme serioase ce expui tu aici, si nu ma indoiesc ca asa e.

Daca citesti atenta raspunsul meu, eu spun ca El ne ajuta, ne asculta si ne implineste visele dupa care tanjim atat de mult daca ii cerem,
dar subliniez clar ca El nu alege pentru noi
ci noi suntem cele care alegem.
(De asta ne-a creat oameni cu libertatea de-a alege.) ;)

Permite-mi sa te corectez .
Daca as face un sondaj in biserica referitor la cuplurile casatorite dupa Voia lui Dumnezeu, as gasi familii, poate nu fericite 24 din 24, dar cu siguranta puternice, fidele si vesnic indragostite.
Pentru mine asta inseamna a te baza pe El.

Nu i-am cerut niciodata lui Dumnezeu sa-mi dea o casnicie perfecta, pentru ca am fost constienta ca perfectiunea ne-o facem noi. Eu ma modelez dupa el si el ma completeaza pe mine, si in timp ajungem tot mai aproape de perfectiune.
Asta nu ne protejeaza de conflicte, diferente, decizii si lacrimi.
Casatoria nu inseamna independenta de parinti si libertate totala. Casatoria inseamna inceputul unui proces de-o viata, prin care doua persoane care se iubesc reusesc sa treaca mereu de mana, peste toate obstacolele ce le apar in cale.

In momentul in care casnicia ta devine insuportabila si plina de tristete, in momentul in care nu te mai simti implinita si golul din inima devine tot mai mare, trebuie si este nevoie urgenta de o analiza. (si nu vreau sa intru aici in detalii pentru ca fiecare se cunoaste personal.)

(continuarea este in urmatorul comentariu) :)

Ligia Trîncă spunea...


Cat despre prietena ta, nu o cunosc, nu-i stiu situatia si nu am dreptul sa o judec prin urmare. Asa ca voi vorbi la modul general referitor la astfel de situatii.

Ca tanara necasatorita aveam momente in care ma rugam pentru persoana potrivita pentru mine.
Dar aveam si momente in care eran hotarata sa fac lucrurile dupa bunul meu plac,
crezand ca Dumnezeu intarzie prea mult,
crezand ca sunt prea putin importanta ca El sa-mi acorde atentia necesara,
sau crezand ca nu merit ceea ce doream.
S-a intamplat, si nu numai odata, sa cred ca Voia Lui este perfect in corcondanta cu voia mea, si atunci ma aruncam inainte plina de iluzii si sperante.
Pana nu mi-am ucis toate visele si toate dorintele mele, nu am reusit sa aud clara Vocea si Dorinta Lui.
Eram efectiv ororizata de faptul ca as putea da gres in alegerea partenerului, si astfel sa-mi distrug intregul viitor.

Te inteleg.
O inteleg si pe prietena ta.
Dar nu-i vina lui Dumnezeu pentru toate relele ce ni se intampla.
Daca spui ca femeia respectiva tanjea dupa El si dorea sa faca Voia Lui in aceasta alegere, daca spui ca a fost avertizata ca viata ei si sufletul ei vor avea de suferit prin acea casatorie, daca spui ca insus Dumnezeu a avertizat-o, atunci ii recomand urgent sa citeasca cartea “cum e sa fii casatorit cu mine?” de Linda Dilow.
Nu promit ca va deveni casnicia ei roz, dar cu siguranta ea va gasi implinire fata de ea insusi, si cine stie… in viitor lucrurile vor decurge altfel. (ma voi ruga pentru ea, pentru sotul ei si casnicia ei).
p.s: Cand El iti da o cruce de dus inseamna ca in acel momento iti da si puterea necesara sa o porti. Crede-ma, o femeie cu inima deplin incredintata in Dumnezeu, trece cel putin zambind prin viata.


Cat despre tine draga mea,
Eu te provoc sa-l pui la incercare pe Dumnezeu.
Sa te lupti intai cu tine asa incat sa ajungi sa pui firea la pamant, ca astfel sa poti auzi clar si raspicat Vocea Lui.
Din toate experientele mele, am iesit ranita de fiecare data, atunci cand am avut incredere in oameni (indiferent care ar fi ei).
Dar pot sa-ti garantez ca nu am fost niciodata abandonata de El.
Sa nu crezi ca am avut o poveste de dragoste doar roz…  mai incolo vei putea citi piedicile care au aparut intre noi (si nu au fost putine) dar cand ne-a fost cel mai greu, am plans si am asteptat… am asteptat pur si simplu sa faca El ceva… nu ne-am cautat dreptatea noi nici macar odata… si astazi, sunt sigura ca suntem unde suntem pentru ca El a mers inaintea noastra, pentru ca Dreptatea Lui este mai dreapta si mai curata decat orice incercare a omului de-a se arata singur nevinovat.

Eu voi astepta aici, cu nerabdare, sa-mi scrii despre experienta si relatia ta cu El… despre acel “el” cand il vei intalni.
Voi astepta cu sufletul la gura povestea ta :).
Te imbratisez.

p.s: nu uita. Singura garantie pe care o avem de la El este defapt increderea si credinta noastra neclintita in Puterea Lui.
Nu exista alta cale de-a ne lamuri daca Dumnezeu merita increderea noastra sau nu.

Anonim spunea...

Draga mea Ligia, ma bag si eu pe aici in seama...eu personal, cred ca Dzeu alege partenerul...cred ca atunci cand te-ai nascut, a scris numele lui pe inima ta si invers...vezi Isaac si Rebeca...recomand cartea: Un partener de casnicie ales de Dzeu de Derek Prince- cred si sustin cu toata taria, ca asa lucreaza Dzeu :)
Dzeu e destept !!!!
Vechea prietena, Ramona C. :)

Ligia Trîncă spunea...

Apreciez si parerea ta Ramo :)
:*

Anonim spunea...

Ligia, esti un suflet foarte frumos:) Nu ma asteptam la un asa raspuns.Nu o spun ca sa te flatez, tu te lasi folosita de Domnul ...pur si simplu ai vorbit inimii mele prin raspunsul ce mi l-ai dat.Voi tine cont si ma voi ruga, ca am de lucrat mult la incredere.In El si in oameni. Multumesc pt promisiunea ca te vei ruga pentru prietena mea. Cat despre povestea mea, sper sa vina ziua sa o impartasesc. Nu voi uita de tine. Si tu ti-ai deschis sufletul cu povestea ta. Poate alta nu ar fi facut-o in locul tau, multumindu-se sa isi ,,protejeze'' viata personala.Conteaza ce scrii, asa cum tu m-ai incurajat vreau sa iti spun si eu sa nu renunti la scris. Ataca si cele mai delicate si controversate teme pe blogul tau. Noi, tinerii avem nevoie de experientele impartasite deschis ale celor din generatia noastra dar diferiti. Ma bucur sa nu fiu singura diferita si ,,ciudata''.Te imbratisez si eu:)