vineri, 21 septembrie 2012

Românii din strãinãtate


Nu mi-a placut niciodata omul care crede ca daca noi, romanii plecati in strainatate, castigam mai mult, inseamna ca ni se poate cere mai mult. Stii tu chiria care trebuie sa o platim?
Stii cat ne costa invatamantul, hrana, imbracamintea si cheltuielile?
Stii ca studiile noastre nu sunt valorate asa cum ar trebui sa fie?
Iti permiti sa ne judeci, dar mainile tale nu au fost niciodata zgariate de culesul strugurilor sau al capsunilor.
Ai fi in stare sa incepi viata iar de la 0?
Noi am facut-o cand nu mai credeam ca se poate.
Am tot inghitit, pana ieri.
Unii romani din tara au impresia ca noua, celor de peste hotare, ne merg lucrurile, nu bine ci foarte bine.
Totul a inceput de la vanzarea muzicii romanesti in strainatate. Deja exista un pret exact, minim, pentru vanzari inafara. Mai putin de 10 euro cd-ul, nu dam!
Atunci noi cu 10 euro nu-l cumparam.
"Hai mã, cã voi aveti!"
Asta a pus capac.
Adica da, posibil sa avem (totusi nu atat cat cred unii) pentru ca muncim, pentru ca ne-am sacrificat manichiura ca sa facem zilnic curat la altii, sau pentru ca am lasat diploma de master intr-un sertar, ca sa muncim in constructii. 
Si nu uitati, noi trebuie sa ducem in spate si imaginea lasata de romanii care nu au alta ocupatie decat "trasul prin maneca".(adica furtul, si alte activitati jignitoare).

Cunosc romani care traiesc bine in Romania, si isi permit sa refuze oferte de munca, doar pentru ca nu sunt in domeniul in care ei au terminat facultatea. (mi se pare imatur sa astepti sa devi inginer informatic peste noapte, cand inca nu s-a uscat cerneala de pe bancile facultatii).
Aici nu e asa. Daca nu credeti intrebati studentii care se intorc in tara sa faca facultatea sau sa termine liceul, dupa cateva incercari (in Spania).
Am incercat odata sa ofer bani profesorului de filozofie si m-a amenintat ca o singura propunere sa mai vada de genul acesta, si pot sa-mi iau adio de la diploma de bac. In Romania, incerci la un alt liceu, si ai rezolvat.
Am incercat sa-mi legalizez studiile in tara, dupa ce am terminat aici gradul de pedagogie, dar nici asa nu a functionat. Ii drept, am invatat lectia, si de data aceasta nu am mai oferit bani. Asa ca am ramas in fata portilor inchise.
Cunosc romani care au terminat facultati in Romania, cu tot cu diplome, si aici au grija de batranei singuri.
De ce?
Pentru ca ne adaptam.
Si cred ca acesta este si motivul pentru care si avem.
Nu neg. Exista si romani harnici in Romania, de care mi-e tare drag. Cand ii vad modesti si realisti, imi dau lacrimile. Dar sunt cei care traiesc modest nu bine (vorba cuiva).

Ferice de romanii care s-au descurcat (ei stiu cum) si nu duc lipsa de "mofturi neimplinite". 
Dar ma tot intreb, ce vina avem noi ca am plecat?
A fost decizia noastra. Sa nu credeti ca am uitat de tara, ca nu ne plangem parintii si fratii, ca nu tanjim sa ne strangem in brate bunicii deja satuli de zile, sa nu credeti ca nu ducem lipsa unor prieteni ca si prietenii din copilarie, sa nu credeti ca nu ne este cumplit de dor de bisericile din tara, de mirosul de fan cosit si de grau batut. Sa nu credeti ca nu ne visam cu o bucata de floare "floarea-soarelui" in mana, plimbandu-ne agale peste dealuri. Sa nu credeti ca nu ne lipsesc conversatiile cu cei apropiati si de salamul de sibiu, uscat la soare.
Dar stiti ce nu inteleg?
Nu inteleg de ce trebuie sa va razbunati pe noi, dragi romani patrioti, (nu ca noi nu am fi patrioti) cerandu-ne sa platim un lucru dublu.

Si nu, sa nu credeti ca ma adresez tuturor. Nici gand. Ma adresez doar celor care cel putin odata a-ti facut o remarca dispretuitoare la adresa celor plecati din tara.



5 comentarii:

Aris S. spunea...


Ma aflu si eu in "aceeasi oala" cu tine si cu toti cei plecati,si de aceea sunt total de'acord cu acest articol!l-am pus si pe pagina mea !Domnul sa ne dea intelepciune sa nu suparam pe nimeni prin vorbirea noastra,iar daca cumva am gresit sau am fost intelesi gresit,sa avem puterea de a discerne ce am facut bine sau ce am gresit!http://soporan.com/2012/09/23/romanii-din-strainatate-de-ligia-trinca/

Anonim spunea...

Draga Ligia,
am simtit cu tine in acest articol.
Domnul sa te binecuvanteze in munca frumoasa pe care o faci.
joy & love,
ana
anatatarandras.wordpress.com
daca vrei poti sa adaugi si blogul meu pe lista ta.

Godeudorabyloredana spunea...

Buna Ligia, articolele tale au substanta si suflet. Sunt intr-o perioada in care incerc sa deschid un blog si cum imi place foarte mult interfata pe care o folosesti am zis sa mai dau o privire la blog-ul tau. Acesta tema roade multe minti. Tu ai pus punctul pe " i " si admir curajul tau. Ma regasesc in multe din randurile tale..starting from scratch ... fii binecuvantata, Loredana O

Ligia Trîncă spunea...

Nuti draga, multumesc.
Cuvintele unei scriitoare imi dau curaj sa merg inainte.
Voi pune una din cartile tale cu trimitere la site, pe blogul meu.
Te imbratisam toata familia (si Raducu). :)

Ligia Trîncă spunea...

Loredana, ma bucur daca folosesc pentru regasire cuvintele mele...

E destul de dificila treaba cu blogul, si cere timp si dedicare, dar te incurajez sa-ti asezi gandurile frumos pentru ridicarea altora. Niciodata nu se stie ce inima zdrobita gaseste pe-aici vindecare ;)

Nu uita, scrisul cere in primul rand responsabilitate. Noi (cei care scriem) suntem responsabili de cei ce vor citi.
Daca simti ca aceasta este chemarea ta, nu da inapoi, indiferent cate piedici ar veni.

Te imbratisez si iti urez succes in ceea ce-ti propui.
Lumina Lui sa fie cu tine in toate.
<><