marți, 18 septembrie 2012

Acum cã-ncepe toamna asta rece...


Acum cã-ncepe toamna asta rece...
doar înc`o rugã, Doamne-o, sã mai am:
Sã-mi lase pasii-n urmã numai varã!

Când toate ploile peste oras se-adunã,
când pãsãrile-ncep toate-a pleca,
când florile se uscã în grãdinã...
Un ultim dor Pãrinte as avea.

Se teme parcã soarele de lume,
si-i parcã tristã luna si e grea,
doar greierul mai cântã în luminã,
si parc`ar fredona dorinta mea.

Stau singurã pe o lespede rece,
cu toate cã-i atâta lume-n jur.
Dar simt cum vi si te-odihnesti pe-aproape,
Parc`asteptând cerinta sã ti-o spun.

Asa cum stau aici, oftând pe-o piatrã,
îmi strâng curajul pentru un cuvânt:
IUBIRE, Doamne, pentru lumea toatã,
Ca e atâta lipsã pe pãmânt.

Sã pot iubi când râd de-a mele vise,
Sã pot iubi chiar si de nu-s iubit,
Sã pot iubi dincolo de cuvinte,
Cu fapta si cu gândul, ne-obosit.

Iubind sã trec prin viatã-ncrezãtoare,
Sã-nvãt a ignora ura din ei,
Sã stiu vorbi, iubind ascultãtoare,
Si tot iubind sã stiu apoi muri...

Acum cã-ncepe toamna asta rece...
doar înc`o rugã, Doamne-o, sã mai am:
Sã-mi lase pasii-n urmã numai varã!

L.T.

Un comentariu:

Anonim spunea...

E o poiezie ziditoare,care ími trezeste mintea si inima sa ma aseaman cu Domnul meu Isus Cristos atat de mult ca El sá fie vazut deplin in viata mea ,amin.Multumesc lui Dumnezeu pentru astfel de suflete,persoane,binecuvintate de El care-I slujesc in felul acestei poezi inspirate ,scrise si transmise de copiii DOMNULUI ,AMIN!DOMNUL ISUS SA TE BINECUVINTEZE!