luni, 28 mai 2012

Furatã de timp


De câteva zile bune nu am mai postat nimic... si-mi era dor.
De câteva luni bune nu am mai prea scris nimic vrednic de împãrtãsit cu voi...
Azi, în timp ce-mi cãutam loc prin ploaia mãruntã si oameni indiferenti, cãutam în mine trãiri ce sã fi meritat emotia si zâmbetul.
( Când mi-e dor sã fac liniste în mine, rãsfoiesc amintiri. )

Primul zâmbet ce-a tãiat monotonia oamenilor din jur, a fost când mi-am amintit cã am surprins, din gresealã, pe cineva spunând ceva drãgut despre mine.

Apoi momentele cu adevãrat dragi, le-am întâlnit în amintirea lucrurilor simple... :
- într-o dimineatã, când m-am trezit si am realizat cã mai am câteva ore de dormit.
- gestul unui prieten.
- un buchet de flori proaspete.
- un mesaj de la o persoanã necunoscutã.
- o pozã special pregãtitã pentru mine.
- un comentariu pe blog, plin de încurajare si multumiri.
- noi prietenii.
- timpul petrecut cu vechi prieteni.
- o sesiune foto doar între fete.
- o carte bunã, într-o dupã-masã ploioasã si gri.
- o vizitã neasteptatã dar mult doritã.
- jocul de searã cu pisica.
- serile de varã cu cerul plin de stele, si cantecul subtire a greierilor, lângã izvorul de munte.
- un secret.
- o scrisoare.

Ce bine e cand stii ca-i este dor cuiva de tine...

2 comentarii:

Andreea Deni spunea...

ce dragutz! e frumos sa iti amintesti de momente speciale din trecut.

si sa stii ca fiecare avem momente in care nu avem asa multa inspiratie ca de obicei...

fii binecuvantata! >:D<

unfulgdenea inpalmata spunea...

Te rog, Parinte, promite-mi ca ma vei lasa sa-l vad chiar daca el n-o sa ma vada.

Când lacrimile
dau pe dinafară
toamna,
dorul meu
se mută în cocori

:)