duminică, 27 noiembrie 2011

Lectia Delfinului

S.- Crezi in libertate?
D.- De ce n-as crede?
S.- Poate libertatea la care eu tanjesc nu-i libertatea pe care tu o intelegi...
D.- Da. Sau poate libertatea pentru tine, umanule, are alta definitie, alt ideal, alta culoare.
S.- De ce spui asta?
D.- Libertatea mea e-albastra. E infinita. Marginile ei sunt doar baraje de corali cromatici. Libertatea mea e-adanca de cele mai multe ori. Libertatea mea, in larg e plina de fiinte, plante si forme pe care voi, oamenii, nu le cunoasteti, cu toate ca aveti impresia ca le stiti in intregime. Libertatea mea, e albastra si profunda indiferent in ce parte privesti: fie dreapta, fie stanga, fie de jur imprejur, fie-n jos...
S.- Si cand privesti in sus?
D.- Oh, libertatea mea, cand arunc privirea deasupra-mi, ma striga atat de puternic, atat de nestiut si de necontrolat, incat imi pun in miscare toti muschii, toate incheieturile si inotatoarele, si precum o sageata atintesc spre albastrul Cerului.
Ma opresc doar atunci cand, afara din siguranta apei, ma atinge vantul si aripile pescarusilor. Atunci ma rasucesc spre libertatea prezenta din care tocmai am tasnit afara, si ma-ntorc, promitandu-mi ca-ntr-o zi zborul meu nu va mai fii oprit nici de inaripate, nici de vand, nici de norii albi...
Si atunci voi cunoaste deplin Libertatea de dincolo de Soare.


- Dialog intre scriitoare si Delfin -

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Lectia Nucii de Cocos

Oamenii se-aseamana cu nuca.
Acea nuca de cocos, invaluita in mii de galaxii, nepatrunsa de oricine, fragila dar puternica, la poarta caruia trebuie sa insisti,
si nu-i destul odata.
Insa, daca ai primit trecere, cunosti parfumul sentimentelor.

Daca nu protejezi sufletul, lovitura pietrei... prima... poate fi fatala.
Si odata aparuta fisura, nu mai exista cale de intoarcere.
De-aici pana la sfasiere mai este doar un pas.

vineri, 25 noiembrie 2011

Poem pentru noi?


Una din invitatele speciale la nunta noastra, a fost Mary Carmen, poeta spaniola, recunoscuta in mod special in zona Aragonului. Ne-a incantat cu simpla ei prezenta, dar cand a inceput a rosti versuri pregatite special pentru noi, mi-au dat lacrimile.
Si credeti-ma, mi-am promis ca nu-mi voi strica machiajul... dar a fost printre putinele momente in care mi-au scapat lacrimi de sub pleoape.
Multumesc Doamne, ca Tu, Autor al tuturor povestilor de dragoste, ne-ai desenat Lumina si-nceputul atat de limpede si-nconjurat de oameni.
Multumesc ca atunci cand un nou volum de poezii va vedea lumina, poemul pentru noi va straluci de iubire Divina asezat pe file albe.
Ce frumos stii sa ne lasi iubirea in istorie...
----------------------------------------------------------------------
Uno de los invitados especiales a nuestra boda fue Mary Carmen, poeta aragones.
Nos encanto con su simple presencia, pero cuando sonaron sus versos para nosotros, no pude evitar escapar una lagrima.
Y creedme, me propuse a toda costa no llorar ese dia para no estropear el maquillaje, pero ha sido uno de los pocos momentos en los que las lagrimas salieron sin querer.
Gracias...

p.s: va las mai jos versurile asa cum le-am primit. :)

En silencio desciende la voz
para convertirse en canto.

Un canto de amor y de alabanza,
un canto de alegria que perdure en el tiempo.
que suavice asperezas, que genere contento,
que ahuyente las heridas y haga corto el camino.

Nunca falte el Destello que al espiritu inunda
y con sus rayos frena al tedio y desamor.

Dios bendiga la union que nacion de lo bello:
de una firme esperanza
y un claro amanecer.

Mary Carmen Alejaldre
30.10.2011

Pentru zile de septembrie

Oare a fost pregatit de Cer, momentul in care mainile noastre au inaltat Lumina spre stele?

Dupa clipe pline de oameni dragi si revederi, dupa rugaciuni si lacrimi de fericire, dupa ce-am simtit ca implinirea viselor mele ia forma si nuante, dupa ce mi-am amintit cu inima tremurand de emotie, ca Dumnezeu de partea mea a daramat toate fricile, am putut privi, in bratele celui mai iubit pamantean, falfaitul Luminii.
Si ca sa stie lumea intreaga de Lumina ne-am scris acolo toate visele.
Am semnat cu lacrimi... si am aprins ultima aripa ce despartea dorinta de implinire.
In timp ce se-naltau cuvintele, zambeam fericiti, privind cum pleaca luminile spre alte lumi,
spre alte orizonturi, dincolo de Dunarea linistita...
purtand cu ele o parte din noi!

Cu siguranta, Cerul avea pregatit acest moment... ca raspuns la toate cuvintele, rugaciunile si asteptarile scrise si impartite cu voi.

P.s: A fost ceva special atunci, acolo... am gasit cateva imagini ca sa le impart cu voi. click aici
Momentul cel mai indragit, dintr-o zi de septembrie.


{ 24 Septembrie 2011 - Galati - }



sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Cu Multumiri


Au trecut atat de repede zilele atat de mult asteptate.
Credeam ca voi avea timp sa-mpart cu voi, zilnic, trairile din pragul nuntii, dar mi-a fost imposibil.

Am sa va scriu curand, fiecare detaliu, amintit cat de bine pot.
Pana atunci, vreau sa multumesc Cerului pentru clipele de vis, surprizele ce ne-au intors planurile spre Albastru, si prietenilor ce-au ras impreuna cu noi, in cele mai importante momente din viata noastra.

Acum pot zambi fericita, pentru ca povestea Lui scrisa pentru mine, a-nceput cu-n bun sfarsit! :)